Gloria lui Hristos

Gloria lui Hristos este gloria Persoanei lui Hristos. El însuși o denumește „slava Mea”, gloria care Îmi aparține, gloria Persoanei Mele (Ioan 17:24).

Primul lucru glorios pe care îl învățăm despre Persoana lui Hristos este că El este revelarea perfectă a Tatălui. Această revelare a Tatălui se face spre beneficiul Bisericii, căci noi privim „slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4:6).

Gloria lui Hristos include deopotrivă trăsăturile sfinte ale naturii Sale și lucrurile pe care El a hotărât să le facă. Singura cale prin care putem cunoaște aceste lucruri ale lui Dumnezeu este să le vedem „pe fața” sau în Persoana „lui Isus Hristos”, căci El este „chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:4). El este „oglindirea slavei Lui [Tatălui] și întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1:3). El este „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (Coloseni 1:15). Hristos este în special glorios pentru că El și doar El descoperă în mod perfect natura lui Dumnezeu și voia Lui față de noi. Fără Hristos, n-am cunoaște cu adevărat nimic despre Dumnezeu, căci El ar rămâne veșnic invizibil față de noi. Nu L-am fi văzut niciodată pe Dumnezeu, nici în această viață, nici în cea viitoare (Ioan 1:18).

În Persoana Lui divină, Hristos este chipul esenței lui Dumnezeu Tatăl. El este în Tatăl și Tatăl este în El, ambii existând în unirea aceleiași esențe divine (Ioan 14:10). Mai mult, El este împreună cu Tatăl, fiind imaginea esenței Tatălui (Ioan 1:1; Coloseni 1:15; Evrei 1:3). Dar când El a luat natură omenească, El a devenit reprezentativ pentru chipul lui Dumnezeu înaintea Bisericii, astfel că noi înțelegem doar prin Hristos lucrurile minunate ale naturii și voii lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:6). Fără Hristos, Dumnezeu ar rămâne pentru noi un Dumnezeu invizibil. De aceea, singura cale prin care putem vedea gloria lui Dumnezeu este în Persoana lui Hristos. Aceasta este gloria pe care Tatăl I-a dat-o, și pe care noi o putem privi prin credință. Doar El face cunoscută gloria esențială a Dumnezeului invizibil față de îngeri și față de oameni, fără de care un întuneric perpetuu ar fi acoperit întreaga creație.

Fundamentul religiei noastre, stânca pe care Biserica este zidită, temelia tuturor nădejdilor mântuirii, temelia vieții și a nemuririi ține de revelația care este făcută naturii și voii lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Așadar, dacă Hristos ar eșua, dacă El, Lumina lumii, ar deveni întuneric, am fi pierduți pe veci. Dar dacă această Stâncă este tare, Biserica este sigură și va fi triumfătoare pe veci.

Întrucât este chipul reprezentativ al lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos este peste măsură de glorios. Cei care nu pot vedea gloria Lui prin credință, nu-L cunosc. Atunci când I se închină, ei fac acest lucru înaintea unei imagini pe care o proiectează în mințile lor. A nu vedea că Hristos este singura reprezentare adevărată a gloriei lui Dumnezeu față de sufletele oamenilor înseamnă să fii un necredincios. Aceasta era starea tristă a evreilor necredincioși și a Neamurilor din vechime. Aceștia nu vedeau, nu puteau vedea și nu ar fi putut să vadă gloria lui Dumnezeu în El, motiv pentru care nu au crezut în El (v. 1 Corinteni 1:21-25). Acela care nu vede în Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, alături de toate celelalte atribute sfinte ale naturii divine, ca și acela care nu vede în El singura cale de mântuire, este, foarte deschis spus, un necredincios.

Esența credinței ține de glorificarea lui Dumnezeu (Romani 4:20). Totuși, noi nu putem face acest lucru fără revelarea calităților glorioase ale naturii Sale divine. Aceste calități și glorii ale naturii divine sunt revelate față de noi doar prin Hristos.

Numai prin Hristos Îl putem glorifica pe Dumnezeu corect și acceptabil. De aceea, marele scop al diavolului, atunci când Evanghelia a fost propovăduită pentru prima dată, a fost să le orbească oamenilor ochii priceperii și să le umple mințile cu prejudecăți, așa încât să nu poată vedea gloria lui Hristos. Prin multe modalități înșelătoare, Satana a încercat să se agațe de titulatura sa de „dumnezeul veacului acestuia” (2 Corinteni 4:3-4). Prin a contraface manifestările supranaturale ale puterii și înțelepciunii, el s-a străduit să abată mințile oamenilor și să le îndepărteze de lumina glorioasă a Evangheliei care proclama înaintea tuturor că Domnul Isus Hristos era singurul care revela chipul lui Dumnezeu în mod perfect și autentic. Această orbire este îndepărtată de mințile și inimile credincioșilor doar prin puterea copleșitoare a lui Dumnezeu, căci Pavel ne spune că Dumnezeu, care a poruncit ca lumina să strălucească în întuneric, a strălucit și în inimile noastre prin „cunoștința slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4:6). Lumea necredincioasă a evreilor și Neamurilor a pierit într-un astfel de întuneric, ca și toți necredincioșii din zilele noastre, care resping dumnezeirea și umanitatea reală a lui Isus Hristos. Dacă Hristos ar fi fost doar un om, El n-ar fi putut să ni-L descopere vreodată pe Dumnezeu, căci nicio făptură creată nu poate să reprezinte cu adevărat natura divină.

Fragment din The Glory of Christ, ed. R.J.K. Law (Edinburgh; Carlisle: The Banner of Truth Trust, 1994), p. 11-13, banneroftruth.org, folosit cu permisiune.