Hristos, Mijlocitorul legământului

Nimeni nu poate citi Scriptura fără să vadă că Isus Hristos ocupă locul central în planul de mântuire.

(1) Despre El se spune că este Cel dintâi și Cel de pe urmă, Alfa și Omega, Autorul și Desăvârșitorul credinței. El este Păstorul sufletelor, Izvorul de apă vie, Capul Bisericii, Luceafărul strălucitor al dimineții, Trandafirul din Saron, Cel mai mare dintre zece mii și Cel Preaiubit. Pavel a fost atât de captivat de Isus încât a spus că „n-am avut de gând să știu între voi [corintenii] altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

(2) Față de Biserica din Vechiul Testament, El a fost cunoscut cu numele sau titlurile de Înger al legământului, Îngerul Domnului, Cel minunat, Sfătuitorul, Mlădița neprihănită, Mesia sau Unsul. El mai este denumit și Dumnezeu puternic și Domnul (Isaia 6:3; 9:6). În Noul Testament, numele cu care a fost cunoscut este Isus, sau Mântuitorul (Matei 1:2; Luca 2:21). Numele Lui oficial este Hristos sau „Unsul”. El mai este denumit și Emanuel, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Adesea El este denumit Dumnezeu și Domn.

(3) Un mijlocitor este o persoană care intervine între două părți care se află în conflict, cu scopul de a le împăca. Acolo unde nu există conflict, nu este nevoie de nicio mijlocire. „Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți” (Galateni 3:20). Dacă nu există părți în dispută, nu este nevoie de mediator. Un mijlocitor este diferit de un avocat, pentru că un avocat, strict vorbind, apără interesul unei singure părți, în timp ce un mijlocitor apără interesele ambelor părți. Hristos este denumit în Scriptură ca Mijlocitorul unui legământ nou și al unui testament nou (Evrei 8:6; 9:15; 12:24).

(4) Este un lucru drept și potrivit, poate chiar necesar, ca un mediator să ia în mod obligatoriu apărarea ambelor părți. Isus Hristos este Acela potrivit pentru această lucrare. El poate să-Și îndrepte mâna atât înspre Dumnezeu cât și spre păcătoși. El cunoaște atât voia lui Dumnezeu cât și drepturile pe care Dumnezeu le are (Filipeni 2:6).

(5) Luptele și controversele între două părți pot fi de trei feluri: a) acelea care izvorăsc din greșeli; b) acelea care sunt rezultatul lucrurilor rele produse de ambele părți; c) acelea care provin din relele făcute de o singură parte. Vrăjmășia omului cu Dumnezeu face parte din ultima categorie. Doar omul poate fi învinuit, pentru că el este acela care a greșit. Căile Domnului sunt aceleași. Căile omului sunt cele încurcate (Ezechiel 18:25, 29; 33:17, 20).

(6) Isus Hristos este singurul Mijlocitor al noului legământ. Așa afirmă și Pavel: „Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2:5-6). Dacă este un lucru rău să credem în doi sau mai mulți dumnezei, la fel de rău este să credem că ar putea exista doi sau mai mulți mijlocitori. Cândva, Moise a fost denumit mijlocitor (Galateni 3:19). Relatarea evenimentului la care se referă versetul de mai sus arată că, în cazul lui Moise, semnificația termenului este că el era un mesager, care făcea cunoscută voia lui Dumnezeu către poporul Israel și care transmitea dorințele lui Dumnezeu față de poporul Lui. Pasajul respectiv se referă la momentul când a fost dată Legea, atunci când manifestarea măreției lui Dumnezeu a fost atât de îngrozitoare încât poporul Israel i-a spus lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim” (Exod 20:19). În ceea ce privește medierea dintre Dumnezeu și păcătoși, acea mijlocire care aduce mântuirea, nu există niciun alt Mijlocitor decât Hristos (Faptele Apostolilor 4:12; 1 Corinteni 3:11).

(7) Marele scop al lucrării de mijlocire pe care a făcut-o Hristos este mântuirea aleșilor Lui. Același lucru a fost afirmat de îngerul care a anunțat nașterea Lui: „Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21). „Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului” (Efeseni 5:23). În calitate de Mediator, Hristos nu face deosebire între oameni. Originea socială, moștenirea, bogățiile, onorurile, culoarea pielii sau naționalitatea nu constituie nimic pentru El. El nu ia în considerare niciunul dintre criteriile folosite de oameni pentru a se categorisi unii pe alții. „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus” (Galateni 3:28). „Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6).

(8) Nevoia unui Mijlocitor este dată de sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, pe de o parte, și de vinovăția, păcătoșenia și falimentul omului, pe de altă parte. Dumnezeu este atât de sfânt încât El nu poate privi nelegiuirea (Habacuc 1:13). Dacă ar fi judecat după meritele sale, ar fi omul drept înaintea lui Dumnezeu? (Iov 9:2) Nu există lucruri mai incompatibile cum sunt stricăciunea omului și puritatea lui Dumnezeu.

(9) Slujirea de Mijlocitor făcută de Isus Hristos a fost aleasă de Tatăl Lui (Isaia 42:1; 1 Petru 2:4). Nimeni altcineva nu a fost ales vreodată pentru a face aceeași lucrare. Isus nu a fost străin acestei lucrări sau pus să o facă cu forța. Tatăl a arătat în mod repetat că Și-a găsit plăcerea în Hristos și în lucrarea Lui. Învierea Lui din morți și înălțarea Lui la dreapta Sa constituie cele mai mari dovezi posibile privitoare la faptul că El Și-a găsit plăcerea în Hristos. Deși Dumnezeu l-a onorat foarte mult pe Moise îngropându-l într-un loc secret, El nu l-a ridicat niciodată la dreapta Sa.

(10) A trăi sub mijlocirea lui Hristos este un lucru măreț. Prin El, noi avem acces la descoperirea minunată a caracterului și gloriei lui Dumnezeu. Prin El ne sunt date influențe-le cerești care ne sunt trimise pentru a ne atrage la Dumnezeu. Niciodată nu au existat chemări atât de glorioase față de ființele omenești ca acelea care se găsesc în oferta vieții și a mântuirii. Cele mai bogate binecuvântări sunt oferite acelora care acceptă mijlocirea făcută de Isus Hristos. Iată ce le scria Pavel credincioșilor: „toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, și voi sunteți ai Lui” (1 Corinteni 3:12-23). „Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:17-18). „Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veșnică” (2 Corinteni 5:1). „De aceea: ‚Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”’ (2 Corinteni 6:17-18). Toate aceste nenumărate binecuvântări sunt asigurate aceluia care Îl primește pe Domnul Isus Hristos ca fiind singurul în care-și poate pune nădejdea și singurul care-i dăruiește mântuirea. Nici măcar veșnicia nu va epuiza bogățiile nenumărate ale lui Hristos care sunt dăruite credincioșilor.

(11) A trăi în Evanghelie este un lucru serios. Niciun om nu poate să disprețuiască lucrarea de mijlocire făcută de Isus Hristos, fără să își atragă cea mai mare vinovăție și fără să se expună celui mai mare pericol. „Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa!” (Evrei 2:2-4). Nu există nimic mai păcătos și mai periculos decât să-L calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, tratând sângele Lui ca pe un lucru necurat și împotrivindu-te Duhului harului (Evrei 10:28-29).

Fragment din Esența Creștinismului. Teologie în limbaj simplu, Magna Gratia, www.magnagratia.org