11 martie / Roua dimineții

„PREAIUBIȚILOR, ACUM SUNTEM COPII AI LUI DUMNEZEU” (1 Ioan 3:2).

Ce har surprinzător este acesta! Ce suntem noi? Păcătoși săraci, ticăloși, depravați și nevrednici. Noi suntem atât de josnici prin natura noastră, încât nu aveam nici măcar o singură trăsătură răscumpărătoare, și chiar și acum, dacă n-ar fi lucrarea Duhului, nu s-ar găsi nimic bun în noi. Dar am fost predestinați înfierii; am fost născuți din nou din Duhul; harul ne-a așezat printre copii, pentru preamărirea lui. Preaiubiților, acum, în timp ce simțim atâta stricăciune, în timp ce suntem disprețuiți de lume, hărțuiți de Satana, chinuiți de frică, acum suntem fiii lui Dumnezeu. Oare îi va neglija sau ignora Dumnezeu pe fiii Săi preaiubiți?

Nu, să prețuim gândul acesta, să îl credem și să ne bucurăm de relația noastră cu El. Să umblăm și să acționăm ca fii ai lui Dumnezeu, ieșind dintre cei fățarnici, auto-neprihăniți și stricați, și dedicându-ne în întregime slujirii și slavei Domnului. Să ne amintim în necaz, în boală și în moartea însăși că Dumnezeu este Tatăl nostru, că Isus este Fratele nostru și că tot Cerul este casa noastră. Să ne apropiem de Dumnezeu ca niște copii și să-L rugăm ca niște fii. El ne spune: „Apropie-te de Mine, fiule, ca să te binecuvântez” (cf. Gen. 27:15). Binecuvântarea Lui îmbogățește.