29 august / Roua dimineții

„FIINDCĂ MIRELE ZĂBOVEA, AU AȚIPIT TOATE, ȘI AU ADORMIT” (Matei 25:5).

Când ne gândim la avertismentele pe care Isus le-a dat, la făgăduințele pe care El le-a făcut și la poruncile și învățăturile pe care El le-a dat, noi suntem gata să tragem concluzia că poporul Său trebuie să fie mereu activ și mereu fericit. Dar când ne uităm în jurul nostru sau când ne uităm la propriul nostru curs al vieții, suntem obligați să ne plângem că nu așa stau lucrurile. Isus S-a înălțat să primească o Împărăție și să Se întoarcă. El le-a dat talanți robilor Săi și lucrarea Sa, și i-a poruncit portarului să vegheze. Dar se spune ceva despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele nechibzuite deopotrivă: „Au ațipit toate și au adormit”.

Oare noi suntem treji față de îndatoririle noastre, față de privilegiile noastre, față de așteptările noastre? Ne uităm, tânjim și ne pregătim pentru venirea lui Isus? Suntem treji și vigilenți, pentru că vrăjmașul nostru, diavolul, ca un leu care răcnește, caută pe cine să devoreze? Suntem activi în slujba lui Dumnezeu? Ne grăbim să ajungem acasă? Ne petrecem timpul șederii aici cu temere de Dumnezeu? Este talantul nostru ascuns în pământ sau este pus la lucru? Să nu dormim ca alții, ci să veghem și să fim treji. Iată că Judecătorul stă înaintea ușii. Este timpul să ne trezim din somn.