9 aprilie / Roua dimineții

„DOAMNE, MĂREȘTE-NE CREDINȚA” (Luca 17:5).

Credinciosul este așa cum este credința lui. Dacă are credința slabă, el este temător, neliniștit și tulburat. Dacă are o credință puternică și îndreptată corect, el este curajos, activ și fericit. Credința vine de la Isus, El este Autorul ei. Ea îl conduce la Isus, și El este obiectul ei. Credința este ca un grăunte de muștar, care crește și tot crește. Dar numai Isus ne poate mări credința. Să ne adresăm Lui în această dimineață și să fie aceasta rugăciunea noastră: „Doamne, mărește-mi credința”. Credința puternică va crede fără să simtă, ba chiar ea crede împotriva sentimentelor sau a aparențelor. Ea se va încrede în Dumnezeu acolo unde nu-I poate vedea urma. Ea asigură sufletul că ceea ce El a făgăduit este în stare să împlinească și că va împlini cu siguranță.

Credința mare va avea parte de încercări mari, căci Dumnezeu nu dă niciodată credință fără să o încerce, iar fierbințeala cuptorului este proporțională cu puterea credinței noastre. Credința mică se apucă de Hristos și aduce mântuirea. Credința puternică primește mult și merge adesea la Hristos, și aduce o mare mângâiere. Du-te la Isus cu credința pe care o ai, și imploră-L să-ți dea credința pe care El o cere. El o dă fără plată oricăruia care o cere insistent, și cu siguranță ți-o va da și ție.