7 Septembrie / Roua dimineții

„BUCURAȚI-VĂ ÎN NĂDEJDE” (Rom. 12:12).

Credinciosul nu se poate bucura întotdeauna, pentru că el pare dezbrăcat de toate, dar se poate bucura totuși de nădejde chiar și în acele momente. El este îndreptățit să nădăjduiască la viața veșnică; la îndreptățirea prin credință, pentru ca Dumnezeu să fie preamărit în trupul său, prin viață sau prin moarte; la învierea trupească și la reunirea acestuia cu sufletul; la arătarea Mântuitorului său iubit și la mântuirea desăvârșită prin El. Nădejdea care este păstrată pentru el în Cer, despre care Evanghelia îl informează acum, are o greutate de slavă, o cunună a neprihănirii și o moștenire veșnică, toate fiind păstrate pentru el. Toate îi sunt date cu nădejdea că îl vor bucura. Ele sunt puse înaintea lui pentru a-i stârni dorința, pentru a produce curaj, pentru a preveni deznădejdea și pentru a-l umple de bucurie. Ele îi sunt date fără plată, îi sunt făgăduite clar și îi sunt păstrate cu grijă.

De aceea, nouă nu ne va fi niciodată rușine de nădejdea noastră. Să nu cedăm în fața simțămintelor noastre sumbre sau a presimțirilor dureroase, ci să ne ridicăm capetele, bucurându-ne că vom fi atât de curând părtași nădejdii noastre. Să nădăjduim în Dumnezeu și să-L lăudăm zilnic din ce în ce mai mult, folosindu-ne de nădejde ca de o ancoră a sufletului, una sigură și statornică.