30 ianuarie / Roua dimineții

„ȘI TU, SĂ FII IZBĂVIT?” (Isaia 37:11).

Acesta este în mod clar limbajul unui dușman plin de insulte. El triumfase și acum se lăuda, dar puterea lui era limitată, iar mândria din suflet i-a adus căderea. Adesea, când suntem în necaz, când suntem necăjiți, când suntem încercați de un simțământ al păcatului și nevredniciei, necredința și Satana se alătură și, arătând spre alții care au căzut și spre nevrednicia noastră recunoscută, ne pune insultător întrebarea: „Și tu, să fii izbăvit?” Da, Satano, vom fi eliberați. Dumnezeul lui Ezechia este Dumnezeul nostru, iar El a zis: „De șase ori te va izbăvi din necaz, și de șapte ori nu te va atinge răul” (Iov 5:19).

Noi credem Cuvântul Lui, ne bazăm pe credincioșia Lui, ne rugăm la tronul Său, și atât de sigur pe cât știm că El poate elibera, știm și că o va face. El a făcut acest lucru adesea în trecut. El îi eliberează pe toți copiii Lui care se roagă acum, și ne încredem că El ne va elibera și pe noi, dar nu datorită a ceva din noi sau a ceva făcut de noi, ci pentru că El a spus: „Fiindcă Mă iubește – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu” (Ps. 91:14).

El este credincios, Cuvântul Lui nu poate eșua, și astfel nici credința noastră nu trebuie să fie zdruncinată. Eliberarea este sigură, căci Dumnezeu a vorbit și Dumnezeu este credincios.