14 iulie / Roua dimineții

„POPORUL MEU NU IA AMINTE LA MINE” (Isaia 1:3).

Aceasta este o plângere făcută împotriva noastră de Dumnezeul nostru infinit de milostiv. Să ne ocupăm puțin de ea în această dimineață. La ce ar trebui să luăm aminte? Câte lucruri mari a făcut Domnul pentru noi, izbăvindu-ne sufletele de la moarte, ochii de lacrimi și picioarele de cădere, ca să umblăm înaintea lui Dumnezeu pe Pământul celor vii! Să ne gândim cum îngrijește Dumnezeu de toate făpturile Sale, chiar și de cele mai josnice, și că El va avea cu siguranță grijă de noi. Să ne gândim cum este El dedicat să facă aceste lucruri în calitatea Lui de Creator, Păstrător, Dumnezeu al legământului și Tatăl nostru milostiv.

Să luăm seama la faptul că El este Stăpânul suprem și universal; la rânduirea, gestionarea și conducerea de către El a fiecărui eveniment din viețile noastre, la faptul că nimic nu se petrece accidental pentru El, că nu suntem lăsați în voia sorții, ci că totul este condus de înțelepciunea infinită și de dragostea omniprezentă. De ce nu luăm seama la aceste lucruri? Pentru că inimile noastre sunt nestatornice, amăgitoare și lumești; pentru că mintea noastră este influențată de idei nebiblice; și pentru că ne străduim să umblăm prin vedere, nu prin credință. Care sunt consecințele neluării în seamă? Dumnezeul nostru este dezonorat și mâhnit; sufletele noastre sunt alarmate și induse în eroare; iar Satana câștigă un avantaj asupra noastră.