3 Octombrie / Roua dimineții

„NU VĂ VOI FACE NICIUN RĂU” (Ier. 25:6).

Cum este posibil ca un Dumnezeu al dragostei, care este plin de compasiune, plin de milă, gata să ierte, așteptând să fie milostiv, să-i rănească pe copiii Săi? Nu poate fi așa ceva. Acțiunile Lui ne pot provoca durere, dar nimic nu ne va face rău. Mai degrabă ar trebui să ne bizuim ca Pavel pe credincioșia lui Dumnezeu și să spunem: „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Rom. 8:32).

El a trimis poporul Său din vechime în captivitate în Babilon, dar a fost spre binele lor. El a îngăduit ca poporul Lui să fie aruncat în cuptorul de foc, în groapa cu lei, să fie alungat să rătăcească în peșteri, dar nu a îngăduit ca ei să fie răniți; totul a fost sfințit pentru ei, iar blestemul s-a transformat în binecuvântare.

Dacă El ne mustră cu o mână, ne va sprijini cu cealaltă și, în cele din urmă, ne vom sui înaintea tronului Său, ieșind dintr-un mare necaz, după ce ne-am spălat hainele și le-am albit în sângele Mielului. Nici unul care a ajuns în siguranță în Cer nu va spune că Dumnezeul lui a îngăduit să-l rănească, în ciuda încercărilor îndurate pe drum. Nimic nu te va răni în vreun fel.