10 mai / Roua dimineții

„EL NU NECĂJEȘTE CU PLĂCERE” (PLÂNG. 3:33).

Suferințele noastre nu decurg doar din suveranitatea, ci și din înțelepciunea, sfințenia și iubirea Tatălui nostru. El nu găsește nicio plăcere în durerile, gemetele și suspinele noastre. El nu Se grăbește niciodată să folosească toiagul; îndurarea zboară ca să ne ajute, dar El este încet la mânie și de o mare bunătate. El nu ne necăjește niciodată fără o cauză temeinică; fie păcatul a fost comis, fie îndatoririle au fost neglijate, fie mila a fost disprețuită, fie am fost căldicei, fie gândirea lumească a fost tolerată, fie privilegiile au fost abuzate și avertismentele disprețuite, fie ne-am jucat cu ispitele sau am stat în apropierea pericolului. El nu necăjește niciodată fără o intenție bună și plină de har, ca să ne facă să ne temem, să ne scârbim de păcat și să fugim de el; ca să-Și arate dezaprobarea față de viața noastră nesfântă; ca să ne însuflețească pe căile Lui; ca să ne facă să tânjim, să căutăm și să ne facem părtași sfințeniei Sale; ca să producă pocăință și întristare evlavioasă; sau pentru a dovedi că autoritatea Sa nu este abandonată deoarece dragostea Sa este mare. El necăjește doar parțial, ocazional și cu moderație. El disciplinează întotdeauna în dragoste și urmărește binele nostru spiritual; și adesea suntem făcuți mai buni prin suferințe decât prin confort și numai veselie. O, Mântuitorule, sfințește-mi orice lovitură dureroasă!