3 aprilie / Roua dimineții

„LA TINE CAUT ADĂPOST” (Ps. 143:9).

Acest adevăr ne învață implicit că există un pericol. Creștinul poate fi în pericol din cauza păcatului, a firii sale pământești și a dușmanilor. Lui îi este frică, căci, chiar dacă temerile sale pot fi nefondate, ele sunt adesea foarte dureroase. El este neputincios în a se apăra sau a-și învinge adversarii. El vede furtuna în depărtare și caută adăpost. El este înțelept, căci se ascunde dinaintea furtunii, înainte ca vrăjmașul să vină peste el. El are o preocupare lăudabilă pentru siguranță și confort. Dacă este înțelept, credinciosul va fugi întotdeauna la Iehova. Iacov a fugit la Laban, ucigașul alerga în cetatea de refugiu, pasărea spre muntele ei, și creștinul către Dumnezeul său.

Asa poate căuta medici, Efraim se poate îndrepta către regele Iareb, iar Saul să caute ajutorul vrăjitoarei, dar credinciosul se îndreaptă spre Dumnezeul lui. Domnul îl primește, Se împrietenește cu El și îl adăpostește. Să alergăm la El prin rugăciune, cu credință și nădejde, pentru scăpare, și El ne va primi, ne va adăposti și va fi refugiul și tăria noastră. Fugi de păcat, de firea pământească și de lume, dar aleargă la Isus. Inima Lui este mereu îndreptată spre noi, urechea Lui este deschisă față de noi și mâna Lui este gata să ne ajute, să ne ocrotească și să ne elibereze. Tronul Lui este azilul nostru, făgăduința Sa este mângâierea noastră, iar atotputernicia Sa este paza noastră.