18 Noiembrie / Roua dimineții

„VOI FI CA ROUA PENTRU ISRAEL; EL VA ÎNFLORI PRECUM CRINUL, ȘI VA DA RĂDĂCINI CA LIBANUL” (Osea 14:5).

Prin natura lor, inimile noastre sunt ca pământul uscat, mort și sterp; ele nu ar avea nici viață, nici frumusețe, nici roade, dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu. Și chiar și după nașterea noastră din nou, noi suntem la fel de dependenți de Dumnezeu, așa cum pământul din Orient este dependent de rouă. Dacă nu ar fi roua, ogoarele de acolo nu ar da roade, iar dacă nu avem parte de har, nu am avea o religie adevărată. Dar Dumnezeul nostru a spus: „Eu voi fi ca roua pentru Israel”. Ceea ce roua este pentru pământ, Dumnezeu este și va fi pentru copiii Lui.

Face roua această lucrare de răcorire și împrospătare a pământului? Așa ne va răcori și ne va împrospăta sufletele Dumnezeu cu simțul iubirii Sale și cu semnele favorii Sale. Roua înmoaie și sparge bulgării din văi? Așa va înmuia Dumnezeu și va topi inimile noastre împietrite și nepocăite. Roua pregătește pământul pentru însămânțare și îl face să prindă viață și să crească roade? Tot așa, Dumnezeul nostru ne va pregăti inimile să primească de la El Cuvântul și să-l facă să crească și să dea roade. Roua cade și seara, când este cea mai mare nevoie de răcorire? Tot așa va veni Dumnezeul nostru la noi, când vom avea cea mai mare nevoie de acțiunile Sale însuflețitoare și roditoare.