12 iulie / Roua dimineții

„FERICE DE OMUL CARE SE TEME NECONTENIT” (Prov. 28:14).

Frica evlavioasă izvorăște din har și este legată întotdeauna de cunoașterea spirituală. Ea este frica unui copil blând, care nu ar întrista în niciun caz un părinte bun și iubitor. Ea este o binecuvântare a legământului. Dumnezeul nostru o dăruiește tuturor celor pe care îi iubește și, în consecință, se tem să-L insulte pe El, care este Tatăl lor, să-L dezonoreze pe Mântuitorul lor milostiv sau să-L întristeze pe Sfântul Mângâietor. Ei se tem să nu rătăcească departe de Dumnezeu în inimile lor, să nu se abată prin ispitele Satanei, ale pretinșilor creștini, ale lumii sau prin oricare dintre dispensațiile providenței. Ei se tem să aibă încredere în propriile lor judecăți, au respect față de Cuvântul lui Dumnezeu și se tem să nu ajungă căldicei.

Ferice de omul care se teme astfel mereu. El păstrează fericit o conștiință sensibilă, o minte smerită și o umblare consecventă. El își dovedește interesul față de toate binecuvântările noului legământ, are parte de sângele ispășirii și se bucură de o pace solidă. El este într-o stare fericită, stând sus în favoarea lui Dumnezeu, umblând în mângâierea Duhului Sfânt și păstrându-se nepătat de lume. O, dă-mi Doamne teama sfântă care să îmi stăpânească inima și să îmi ocrotească mersul!