24 august / Roua dimineții

„SĂ ADUCEȚI TRUPURILE VOASTRE CA O JERTFĂ VIE, SFÂNTĂ, PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU: ACEASTA VA FI DIN PARTEA VOASTRĂ O SLUJBĂ DUHOVNICEASCĂ” (Rom. 12:1).

Când un animal era pus deoparte pentru jertfire, era considerat sacru și era păstrat cu grijă de orice vătămare. Creștinul este devotat, el este consacrat altarului, deopotrivă în trupul și în sufletul său, și i se cere să-l prezinte înaintea lui Dumnezeu sfânt, acceptabil, ca o slujbă duhovnicească. El nu trebuie să fie pângărit de curvie, beție, lăcomie, murdărie sau mândrie; el trebuie să-și privească trupul ca fiind al Domnului, răscumpărat cu sângele lui Isus, consacrat ca templu al Duhului Sfânt, pus deoparte pentru a fi locuința unui Dumnezeu sfânt. Trupul credinciosului nu trebuie unit cu un necredincios prin căsătorie, căci acesta ar fi un sacrilegiu, fiindcă vasul este sfânt; aceasta ar fi răzvrătire, pentru că un lucru este interzis clar și categoric în Cuvânt, iar cel care încalcă porunca păcătuiește cu voia și provoacă ochii sfințeniei divine. Neascultarea înseamnă a-L insulta pe Dumnezeul dragostea și a-L stârni să-Și răzbune îndurarea neglijată. Drag credincios, prezintă-ți trupul zilnic lui Dumnezeu, spălat în apă curată, curățit de pângărire prin păzirea Cuvântului Său. De aceea, nu considera niciodată comun ceea ce Dumnezeu a consacrat și nu înjosi ceea ce El Și-a dedicat.