24 iulie / Roua dimineții

„CALEA PĂCII” (Rom. 3:17).

Pacea este o binecuvântare prețioasă, fie că o considerăm ca o împăcare cu Dumnezeu, fie ca liniște și mângâiere a minții. Ea nu trebuie obținută prin faptele Legii, căci dacă vrem să căpătăm pacea, ea trebuie să fie prin primirea Cuvântului Mântuitorului în inima noastră, crezând în El ca fiind în stare și dornic să mântuiască; încrezându-ne în mărturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiul Său; renunțând la firea pământească, ea fiind dezgustătoare în ochii lui Dumnezeu; bazându-ne pur și simplu pe Isus pentru tot ceea ce avem nevoie; și prin predarea zilnică din inimă a tot ceea ce avem și suntem față de dragostea Lui infinită. Dacă vrem să ne păstrăm pacea, trebuie să ne încredem în făgăduințele lui Dumnezeu, să trăim în ascultare de poruncile Lui, să fim loiali Împăratului Sionului, să avem părtășie zilnică cu Tatăl nostru ceresc, să ne rugăm Lui în rânduiala propriei Sale porunci, să ne bizuim pe providența Sa specială și personală, și să frecventăm izvorul deschis pentru curățare de păcat.

Să ne alipim de sfinți în dragoste, ca trupul în Hristos și să ne desprindem dorințele de lume, îndreptându-le spre lucrurile de sus. Aceasta este calea, deci să umblăm pe ea. Nu lăsa nimic să te ispitească să o părăsești. Și străduiește-te prin toate mijloacele să-i atragi și pe alții la ea.