17 mai / Roua dimineții

„EL SE VA ODIHNI ÎN DRAGOSTEA LUI” (Țef. 3:17, LIT. KJV).

Dragostea omului este schimbătoare, fiind o patimă, dar dragostea lui Dumnezeu este neschimbătoare, fiind o perfecțiune. Odată ce iubește, El va iubi neîncetat. Nimic nu se poate petrece în timp, decât ceea ce El a știut din veșnicie. În consecință, nu poate exista niciun motiv pentru care Dumnezeu să nu mă iubească și azi, căci El știa că va fi înainte de a-Și îndrepta inima asupra mea. El Și-a ațintit dragostea asupra noastră în preștiința a tot ceea ce aveam să facem sau să simțim în noi; și El ne-a legat de Isus, pentru ca El să nu-Și retragă niciodată dragostea de la noi. O, dacă am putea spune ca Ioan: „Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:16). Dragostea lui Dumnezeu este din veșnicie în veșnicie; fără schimbare sau umbră de mutare. Dumnezeu Se odihnește aici, și tot aici trebuie să ne odihnim și noi. Iată ce este dragostea, anume ca Dumnezeu să ia astfel de făpturi sărace, josnice, nerecunoscătoare și nenorocite, și să le facă mireasa Fiului Său, desfătarea sufletului Său și partea Sa de moștenire pentru totdeauna. O, ce bogății ale iubirii divine! Admiră-L, ai încredere în El, bucură-te de El și fă din El subiectul meditației tale zilnice. „El Se va odihni în dragostea Lui”. Pe această stâncă ne putem odihni cu încredere; pe această pernă ne putem odihni în pace.