7 iulie / Roua dimineții

„NU-MI VOI MAI ADUCE AMINTE DE PĂCATELE TALE” (Isaia 43:25).

Nu trebuie să ne temem de nimic altceva decât de păcat, și nu avem niciun motiv să ne temem dacă Dumnezeu ne va ierta și ne va salva de el, dacă credem în Isus, îl mărturisim și îl părăsim. El a făgăduit: „Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale”. El nu ne va imputa păcatul, dar El ne va imputa neprihănirea, chiar neprihănirea lui Isus, fără faptele noastre. El S-a hotărât să preamărească bogățiile harului Său, astfel încât să arate minunățiile iubirii Sale.

Niciun păcat nu ne va fi pus în seamă, pentru că El le va șterge pe toate complet din cartea Sa și le va alunga veșnic din mintea Lui. El ne va trata ca și cum nu am fi păcătuit, sau mai degrabă ca și cum am fi împlinit deplin tot ceea ce am făcut greșit și ca și cum El ar fi fost infinit de încântat de persoanele noastre. Dacă un păcat ar fi amintit și pus în sarcina noastră, am pieri, dar crezând în Isus, noi suntem socotiți izbăviți de orice păcat, suntem mântuiți de mânie și suntem făcuți „neprihănirea lui Dumnezeu în El”.

Aceasta este o mântuire divină, dumnezeiască, glorioasă! Când Dumnezeu ne iartă păcatele, El le uită întotdeauna.