16 iulie / Roua dimineții

„FIȚI ÎMPODOBIȚI CU SMERENIE” (1 Petru 5:5).

Este de mare importanță să avem și să prețuim gânduri corecte despre propria noastră micime și nevrednicie; despre ticăloșia și lipsa noastră de merite; despre propria noastră dependență absolută și constantă de îndurarea Dumnezeului nostru. Să avem un duh blând și liniștit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu, ca să putem fi smeriți sub acțiunile providenței crucii, luând seama la păcatul și lucrurile noastre rele, la felul cum L-am răsplătit pe Domnul. Să vedem mâna lui Dumnezeu lucrând totul în toți, recunoscând providența divină, cine sau ce sunt instrumentele, și să fim mulțumiți cu soarta noastră, cu lucrurile pe care le avem, unind evlavia cu mulțumirea.

Să avem obiceiul de a privi constant la Domnul Isus, la ceea ce a fost El în slava Lui străveche, la ceea ce S-a făcut El pentru noi, la ceea ce este El acum și la ceea ce vom fi în curând cu El.

Smerenia este cea mai bună haină pe care o poartă un păcătos îndreptățit, pentru că Dumnezeu a spus că va privi și va locui cu cei smeriți. El dă har celor smeriți. Cel ce se smerește pe sine va fi înălțat. Domnul va auzi strigătul celui smerit, îi va împlini dorința și îl va mântui.