9 Octombrie / Roua dimineții

„ÎN NĂDEJDEA TA SE LASĂ CEL NENOROCIT, ȘI TU VII ÎN AJUTOR ORFANULUI” (Ps. 10:14).

Cei care par cei mai lipsiți de prieteni au cel mai bun și mai adevărat Prieten. Copiii Domnului sunt săraci, dar ei nu sunt lipsiți de prieteni sau părăsiți. Ei Îl au pe Iehova ca Dumnezeu, pe Isus Hristos ca Mântuitor și pe Duhul Sfânt ca Mângâietor și Călăuză a lor. Ei Îl cunosc pe Dumnezeu personal și se încredințează în brațele Lui iubitoare. Dar în ce fel se dedică ei față de El? Așa cum face debitorul cu garantul lui. Așa cum face un om bolnav cu medicul său. Așa cum face clientul cu avocatul sau apărătorul lui.

Așa cum face cel nevoiaș cu prietenul său bogat și generos. Ca un păcătos cu Mântuitorul lui. Ca o mireasă iubitoare cu preaiubitul ei Mire. Dar de ce se încredințează ei în brațele Lui? Ei se încredințează harului Său, pentru a fi mântuiți prin el. Ei se încredințează puterii Lui, pentru a fi păziți de ea, și providenței Sale, pentru a fi hrăniți prin ea. Ei se încredințează Cuvântului Său, ca să fie călăuziți și învățați prin el. Ei se pun în grija Lui, pentru a fi ocrotiți prin ea. Și ei se așează în brațele lui Hristos în moarte, pentru a fi duși în siguranță la slavă. Toată această încredințare curge din har și produce pace, siguranță, împlinire și succes. Să ne încredințăm Domnului, preaiubiților, în fiecare zi, din inimă, voluntar și fără rezerve.