29 martie / Roua dimineții

„NU VĂ MAI ÎNCREDEȚI DAR ÎN OM” (Isaia 2:22).

Să nu ai niciodată încredere în om, căci inima lui este înșelătoare. Nu aștepta niciodată ajutor de la el, pentru că este un vas spart. Nu-l urma niciodată, căci el este o călăuză falsă. „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!” (Ier. 17:5). Nu te încrede într-un prieten. Un singur obiect al încrederii este suficient: El are tot ce ai nevoie și S-a oferit să dăruiască ori de câte ori ceri. El nu a amăgit niciodată, și nu poate înșela niciodată. Este imposibil ca Dumnezeu să mintă.

Privirea îndreptată spre om Îi dezonorează plinătatea. Încrederea în om revarsă dispreț asupra Cuvântului Său. A aștepta ajutor de la om trece cu vederea libertatea Domnului de a alege. Dacă neglijezi acest îndemn iubitor, așteaptă-te să suferi. Dacă umbli în el, pacea ta va fi ca un râu, iar sufletul tău va fi ca o grădină bine udată. Domnul știe ce este în om, pe când tu nu știi. El te avertizează, pentru că te iubește. El te va scăpa de dezamăgire, întristare și suferință. Bine ar fi să ajungi la concluzia profetului: „Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta” (Mica 7:7). Nu aștepta niciodată ajutorul de la om, ci întotdeauna de la Dumnezeu.