9 mai / Roua dimineții

„SPRE LAUDA SLAVEI HARULUI SĂU” (Efes. 1:6).

Slava harului ține de faptul că ne este dat liber. Harul se îndreaptă către obiectele cele mai nevrednice; le acordă cele mai bogate binecuvântări; îi ridică la cea mai înaltă onoare; le făgăduiește cea mai mare fericire; și face totul pentru propria sa slavă. Nimic nu poate fi mai liber decât harul, căci slava harului este puterea lui. Harul îl învinge pe cel mai încăpățânat păcătos; supune cele mai împietrite inimi; îmblânzește cele mai sălbatice voințe; iluminează cele mai întunecate minți; rupe cele mai puternice cătușe; și îi cucerește invariabil motivațiile și dorințele.

Harul este atotputernic. Slava harului ține de bunăvoința lui. El nu a rănit niciodată pe cineva; el a dăruit, a hrănit, a călăuzit, a susținut și glorificat mii de oameni; el aduce plinătatea inepuizabilă a lui Dumnezeu pentru a împlini nevoile ființelor create. El deschide vistieria Cerului, pentru a îmbogăți făpturile sărace, nefericite și nenorocite de pe Pământ. Harul dă tot ce are, neținând pentru el nimic în afară de lauda și slava faptelor lui. Isus este harul personificat; în El poate fi văzut harul, în toată frumusețea, excelența și frumusețea lui; prin El este manifestat harul în toată demnitatea lui. O, Isuse! Preamărește harul Tău liber, puternic și binevoitor în mine!