13 Septembrie / Roua dimineții

„RĂBDAREA TREBUIE SĂ-ȘI FACĂ DESĂVÂRȘIT LUCRAREA, PENTRU CA SĂ FIȚI DESĂVÂRȘIȚI, ÎNTREGI, ȘI SĂ NU DUCEȚI LIPSĂ DE NIMIC” (Iacov 1:4).

Răbdarea ne învață că ne vom confrunta cu încercări și necazuri. Răbdarea înseamnă să rămâi liniștit sub o povară anume. Ea se opune neliniștii, cârtirii, grabei și deznădejdii. Ea produce supunere, tăcere înaintea lui Dumnezeu și mulțumire în relația cu El. Duhul Sfânt produce acest har prin intermediul suferințelor, căci Scriptura ne învață că necazul lucrează răbdare. Fiecare creștin trebuie să aibă răbdare, și i se cere să o manifeste. Da, chiar trebuie ca răbdarea să fie lăsată să-și facă desăvârșit lucrarea. Astfel, să studiem exemplele de suferință și răbdare prezentate în Biblie. Să luăm și să pledăm făgăduințele lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte că dragostea veșnică a lui Dumnezeu a rânduit fiecare încercare, că Isus ne-a avertizat mai dinainte că vom avea de suferit, că El ne-a dat un exemplu pe care ni se cere să-l imităm. Nerăbdarea ne dezonorează pretenția de credință și Îl întristează pe Duhul. Răbdarea îi avantajează pe alții și este de mare folos pentru noi înșine. Să veghem împotriva ispitei nerăbdării și să ne stăpânim sufletele cu răbdare. Așa ne vom manifesta și desăvârși caracterul de creștini, și așa vom avea dovezile sincerității credinței noastre și vom dovedi principiile noastre spirituale.