25 Noiembrie / Roua dimineții

„MĂ ÎNCRED ÎN CUVÂNTUL TĂU” (Ps. 119:42).

Este nesigur și nepotrivit să avem încredere în simțămintele sau închipuirile noastre, să ascultăm de sugestiile cărnii sau să judecăm după aparențe. Călăuza creștinului este Cuvântul lui Dumnezeu, și acesta ar trebui să fie obiectul încrederii lui. Dacă nu putem lua Cuvântul lui Dumnezeu și să ne bazăm pe el, în ce putem avea încredere? El este adevărat în toate lucrurile, în tot ce avem nevoie. El a fost încercat și găsit credincios întotdeauna. Ar trebui să-l credem, să ne bazăm pe el, să-l pledăm, să-i așteptăm împlinirea și să ne mângâiem prin el, mai ales când suntem înconjurați de dificultăți, când suntem în întuneric sau plini de presimțiri rele, doar pentru că ni se pare că Dumnezeu întârzie și rugăciunile noastre nu primesc răspuns.

Încrederea în Cuvântul credincios al lui Dumnezeu îi va aduce pace minții, experiență sufletului și eliberare în orice moment de strâmtorare. Dacă ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu, putem fi încrezători, căci hrana noastră este sigură. A avea încredere într-o simplă făgăduință pare ceva dificil, dar ea este realizabilă și cu adevărat de dorit. Făgăduința este obligația asumată de Dumnezeu și este menită să ne liniștească mintea. Dacă avem încredere în ea cu calm, ne vom bucura de pace, liniște și încredere. Încrezându-ne în Cuvântul lui Dumnezeu, nu trebuie să ne temem de dușmani sau să ne fie frică de vreun necaz, căci totul este în siguranță și în siguranță pe veci.