30 iulie / Roua dimineții

„CINE SE LAUDĂ, SĂ SE LAUDE ÎN DOMNUL” (1 Cor. 1:31).

Este greșit să ne lăudăm cu noi înșine, cu descendența noastră, cu avuțiile noastre, cu relațiile sau faptele noastre. Dacă ne lăudăm, trebuie ca lauda noastră să fie în Domnul. Trebuie să ne lăudăm cu El ca fiind plin de har și milostiv, manifestând o bunătate iubitoare și îndurare blândă față de noi pe Pământ; cu El în ceea ce El este pentru poporul Său, Dumnezeul lor, partea lor de moștenire și Prietenul lor; cu ceea ce El are pentru noi, cu ceea ce ne-a dat deja și fără îndoială ne va dărui.

Ar trebui să ne lăudăm în Hristos ca răstignit pentru păcatele noastre, ca înviat spre îndreptățirea noastră, și ca înălțat la Cer pentru a apăra cauza noastră și a lua în stăpânire Împărăția în numele nostru. Ar trebui să ne lăudăm cu relația noastră cu El, cu părtășia noastră cu El și cu unirea noastră cu El; aceasta este slava noastră, că suntem una cu Hristos și una cu Tatăl prin El. Să ne lăudăm că suntem moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Hristos; că toate lucrurile ne sunt date de dragul Lui, pentru ca harul îmbelșugat, prin mulțumirea multora, să se întoarcă spre slava lui Dumnezeu. Drag cititor, laudă-te în Domnul, în harul Său fără plată, în dragostea veșnică, în legământul bine rânduit, în făgăduințele Lui prețioase, în locașurile Sale splendide și cu Numele Lui glorios.