28 martie / Roua dimineții

„EU SUNT AL DOMNULUI” (Isaia 44:5).

Eu sunt al Domnului nu doar pentru că El m-a ales dintre alții în Isus, Fiul Său iubit, nici doar pentru că sunt răscumpărat dintre oameni prin sângele prețios al lui Emanuel, ci și pentru că m-am predat în mâinile Domnului cu tot ce am și sunt, pentru a fi învățat de Duhul Său, condus de Cuvântul Său, hrănit de providența Sa și devotat laudei Sale. Domnul m-a revendicat și am fost făcut în stare să recunosc pretenția Lui. El are un drept asupra mea, și nu ar trebui să uit niciodată acest drept al Său.

Sunt ispitit să păcătuiesc? Să cârtesc? Să cad în deznădejde? Acesta să fie scutul meu: „Eu sunt al Domnului”. Cât de josnic, nerecunoscător și rău ar fi să cedez în fața păcatului, să mă plâng de oricare dintre dispensațiile Sale, sau să mă îndoiesc de bunătatea sau harul Său. Eu sunt al Domnului pe viață. Eu voi fi al Domnului în moarte, și apoi (o, ce gând încântător!) voi fi al Domnului pe vecie. El mă va călăuzi cu sfatul Său și apoi mă va primi în slavă. Trebuie doar să trăiesc spre slava Lui, să umblu după Cuvântul Său și să trăiesc hrănindu-mă de la tronul Său de har, până ce Domnul mă va lua la El. Singura mea preocupare pe Pământ este să-I fiu plăcut lui Dumnezeu, iar Cerul meu va fi să mă bucur de El pentru binecuvântatul adevăr că „eu sunt al Domnului!”