20 Noiembrie / Roua dimineții

„IATĂ CE VREAU SĂ SPUN, FRAȚILOR: DE ACUM VREMEA S-A SCURTAT” (1 Cor. 7:29).

De aceea, suferințele noastre trebuie să fie scurte, pentru că ele sunt limitate în timp și sunt limitate la lumea prezentă. Fii mângâiat când te gândești la acest lucru. Astfel, ocaziile noastre de a-L proslăvi pe Dumnezeul nostru aici, în această lume, vor fi scurte, astfel că trebuie să le observăm și să le folosim cu toată puterea noastră. În felul acesta, înțelegem de asemenea că triumful celor răi este scurt și împotrivirea păcătoșilor față de noi se va sfârși în curând. Prin urmare, să fim răbdători, să ne rugăm și să fim sârguincioși, căci răscumpărarea noastră se apropie. Vremea s-a scurtat, și la final Îl vom vedea – curând – pe Isus al nostru, ne vom bucura de părtășia fraților noștri sfințiți și vom fi veșnic cu Domnul nostru scump. Vremea s-a scurtat, dar veșnicia este lungă. Să strângem deci comori în Cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, și să ne pregătim zilnic pentru ultima noastră mutare.

Vremea s-a scurtat și zboară, iar ziua morții noastre va veni în curând. De aici înțelegem că cei care au soții trebuie să fie ca și cum n-ar avea, că aceia care plâng, să fie ca și cum n-ar plânge; și că aceia care se bucură, să fie ca și cum nu s-ar bucura; iar cei care cumpără, să fie ca și cum nu ar avea nimic în această lume trecătoare.