19 aprilie / Roua dimineții

„ÎNVIOREAZĂ-MĂ ÎN CALEA TA” (Ps. 119:37).

Ce ființe sărmane, plictisitoare și lipsite de viață ne simțim adesea, și cât de necesară este această rugăciune! Este de datoria noastră să alergăm pe calea poruncilor lui Dumnezeu, dar nenorocirea noastră este că, prin păcat, slăbiciune și ispită, abia dacă ne strecurăm pe ea. Noi suntem dependenți de Duhul pentru a ne însufleți. Numai El ne poate întări, însufleți și înviora. Să semănăm în Duhul în această dimineață. El este plin de har și un Duh dătător de har. El Se bucură să-L înalțe și să-L cinstească pe Isus.

Să-L implorăm deci în Numele lui Isus, de dragul Lui, să putem aduce onoare cauzei Sale, prin a ne înviora sufletele. Să-L rugăm să ne apropie de Dumnezeu, căci cu cât mai aproape suntem de Dumnezeu, cu atât vom fi mai fericiți, mai sfinți și mai vii. Să-I cerem să reverse dragostea lui Isus în inimile noastre, căci dragostea lui Hristos ne va face să trăim bine, să purtăm bine crucea, să ne îndeplinim bine îndatoririle și să murim bine. Porunca ne oferă o regulă, iar făgăduința ne găsește puterea pentru ea, dar numai Duhul ne poate pune în posesia celei de-a doua, și fără ea nu putem să ne ocupăm de cea dintâi într-un spirit al Evangheliei. Prezența lui Isus și harul Său care ne este dat ne sunt zilnic necesare pentru a ne păstra vii, devotați și lucrând pentru Dumnezeu. Doamne, însuflețește-mă așa!