31 iulie / Roua dimineții

„AȘTEPTĂM LUCRURI MAI BUNE ȘI CARE ÎNSOȚESC MÂNTUIREA” (Evrei 6:9).

Să cercetăm aceasta. În ce constau aceste lucruri? Le avem? Avem viața spirituală, evidențiată prin convingerea de păcat; prin chemarea lui Dumnezeu de a fi eliberați de păcat și de gemetele sub greutatea trupului păcatului și al morții? Avem o conștiință sensibilă, care tremură față de păcat și simte profund slava lui Dumnezeu? Avem o teamă de Dumnezeu ca niște copii ai Lui, ca nu cumva să-I dezonorăm Numele, să-I facem cauza de ocară și să-I întristăm dragostea? Avem o nerăbdare și o preocupare adânc înrădăcinată în suflet pentru sfințenie, atât în inimă, cât și în viață?

Avem pocăință sau o frângere a inimii pentru păcat, însoțită de o deplângere sfântă a păcatului înaintea lui Dumnezeu? Suntem zeloși în devoțiune, punând cu seriozitate dorințele inimii înaintea lui Dumnezeu sau întristându-ne când nu facem asta? Avem o gelozie pentru sufletele noastre, în ceea ce privește sinceritatea și dreptatea noastră în dorințele și intențiile noastre, ca nu cumva să fim rătăciți de stricăciunile lăuntrice? Avem o purtare sfântă, îmbibată de teamă evlavioasă? Avem sârguință în mijloacele harului? Cercetăm Scriptura pentru a vedea care este starea noastră sufletească reală, care este voia Domnului și care este datoria noastră? Avem o descoperire din ce în ce mai mare a propriei noastre slăbiciuni, a imperfecțiunilor și ticăloșiei noastre?