29 iunie / Roua dimineții

„FIULE, DĂ-MI INIMA TA” (Prov. 23:26).

Drag credincios, Cel Preaînalt Se înfățișează ca un pețitor în această dimineață. El cere inima ta. Ea este lucrarea Lui, și El vrea ca ea să fie locuința Lui. El a făcut-o prin puterea Sa, și vrea să o conducă prin harul Său. El nu Se va mulțumi cu nimic altceva. Dacă El are inima ta, are totul; dacă nu are inima ta, nu are nimic de la tine. Să ne predăm inimile Lui în această dimineață și în fiecare dimineață. Să-I cerem să le sfințească prin harul Său, să le umple cu Duhul Său, să graveze în ele chipul Său, să le păzească prin puterea Sa și să le umple cu roadele sfințeniei.

Dacă inima este dată lui Dumnezeu, viața ta va fi trăită după Cuvântul Său. Dacă El stăpânește în noi, vom umbla așa cum a umblat Isus. Dacă umblarea noastră nu este sfântă, religia noastră este doar de formă. „Cine zice: ‚Îl cunosc’, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:4).

O, ce îngrozitor să credem și să mărturisim că suntem ai Domnului, și totuși să avem inima sub influența păcatului, a Satanei și a lumii! Isus spune: „Fiule, dă-Mi inima ta”. Fie ca răspunsul nostru să fie: „Doamne, ia-mi inima, domnește și stăpânește în ea pentru totdeauna”.