14 Septembrie / Roua dimineții

„IACOV A RĂSPUNS: ‚… DUMNEZEU M-A UMPLUT DE BUNĂTĂȚI ȘI AM DE TOATE’” (Gen. 33:10-11).

Bietul Iacov a plecat din casa tatălui său doar cu un toiag, dar s-a întors cu două turme, căci atât de mult l-a făcut Domnul să prospere. Dar nu bunurile lui pământești, ci bunătatea fratelui său și harul Dumnezeului său l-au făcut să exclame: „Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate”. Preaiubiților, un astfel de limbaj ne arată obiectul dragostei veșnice a lui Iehova, și ne arată că El este interesat de legământul Său bine rânduit. Aceste cuvinte ni-L prezintă pe cel credincios ca având dreptul la toate făgăduințele, ca fiind invitat să vină la tronul harului pentru a primi tot ce are nevoie, așa cum este îndrumat să arunce toate grijile asupra lui Dumnezeu. Ele ne arată că avem o chemare de a ne aștepta la orice lucru bun pe Pământ și la slavă la sfârșitul pribegiei noastre prin această lume. Nu ar trebui să ne bucurăm și să strigăm: „Am de toate”? Am suficient pentru a mă face fericit, suficient pentru a mă face sfânt, suficient pentru a mă umple de recunoștință, suficient pentru a-i umple pe îngeri de uimire și pe diavoli de invidie și mânie. O, Isuse, pe ce înălțimi ne-ai ridicat! Cu ce binecuvântări mari, durabile și glorioase ne-ai binecuvântat! Laude veșnice Numelui Tău și slavă veșnică harului Tău suveran!