29 iulie / Roua dimineții

„SUNT UN STRĂIN PE PĂMÂNT” (Ps. 119:19).

Preaiubiților, noi suntem străini și pelerini pe Pământ, așa cum au fost toți părinții noștri. Zilele noastre sunt ca o umbră și nu rămânem aici. Suntem născuți de sus și suntem destinați spre slavă. Suntem departe de casă, unde se găsesc rudele noastre, comoara și inimile noastre. Aici nu avem o locuință fixă, nici nu ar trebui să avem părtășie cu faptele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă să le dăm pe față. Suntem chemați să ne supunem multor necazuri.

Biblia este sfeșnicul nostru, hrana noastră, bucuria noastră și călăuza noastră. Noi avem nevoie de o călăuză, un paznic, un tovarăș, un mângâietor, dar Isus S-a angajat să îndeplinească toate aceste slujiri. Ar trebui să ne rugăm pentru pacea țării în care locuim, dar nu ar trebui să ne amestecăm în preocupările ei, ci să ne păstrăm detașați. Ar trebui să fim recunoscători pentru fiecare avantaj și pentru fiecare binecuvântare, dar să ne punem și să ne păstrăm dorințele și gândurile îndreptate către lucrurile de sus. Nu trebuie să fim nici nerăbdători, nici reticenți în ceea ce privește întoarcerea noastră acasă, ci să ne supunem voii Tatălui nostru. Ar trebui să considerăm rănile altora ca fiind îngăduite pentru a ne face bine, și să comparăm mereu prezentul nostru cu țara și casa noastră iubită din Cerurile veșnice.