12 August / Sufletul meu însetează după Dumnezeu

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?” (Ps. 42:1-2).

Ceea ce face ca acest adevăr să fie atât de frumos și de important pentru noi este că autorul nu însetează în principal după eliberarea din circumstanțele sale amenințătoare. El nu însetează în principal după scăparea de vrăjmașii lui sau după distrugerea lor.

Nu este ceva greșit să ne dorim eliberare și să ne rugăm pentru ea. Uneori este corect să ne rugăm cerând înfrângerea vrăjmașilor. Dar mai important decât toate acestea este Dumnezeu însuși.

Când ne gândim la Dumnezeu și Îl simțim prezent în Psalmi, principalul rezultat este acesta: ajungem să Îl iubim pe Dumnezeu, vrem să Îl vedem pe Dumnezeu, să fim cu El și să fim satisfăcuți admirându-L și înălțându-L pe Dumnezeu.

O posibilă traducere a finalului versetului 2 este următoarea: „Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?” Răspunsul final la această întrebare ne este dat în Ioan 14:9 și în 2 Corinteni 4:4. Isus a spus: „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”. Iar Pavel a spus că, atunci când suntem convertiți la Hristos, noi vedem „strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”.

Când vedem fața lui Hristos, vedem fața lui Dumnezeu. Iar noi vedem strălucirea feței lui Hristos, spune Pavel în 2 Corinteni 4:4 și 6, atunci când auzim Evanghelia despre moartea și învierea Lui. El o numește „Evanghelia slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (v. 4), sau „lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (v. 6).

Fie ca Domnul să îți crească setea și foamea după a vedea fața lui Dumnezeu. Și fie ca El să îți dea asta chiar azi, prin Evanghelia slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.