5 martie / Caută-ți satisfacția în Isus

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

​„Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni… umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe, și să le zică: ,Rabi! Rabi!’” (Matei 23:5–7).

Mâncărimea eului tânjește după scărpinatul laudei de sine. Dacă ne luăm plăcerea din a ne simți suficienți în sine, nu vom fi satisfăcuți fără ca alții să vadă și să aplaude autosuficiența.

De aici vine și descrierea cărturarilor și fariseilor pe care Isus o face în Matei 23:5: „toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni”.

Acest lucru este ironic. Nu te-ai gândi că autosuficiența ar trebui să îl elibereze pe cel mândru de nevoia de a face mare caz din opinia altora? Asta înseamnă termenul „suficient”. Dar este evident că există o goliciune în această așa-zisă suficiență de sine.

Eul nu a fost conceput niciodată pentru a-și găsi împlinire în sine sau pentru a se baza pe sine. El nu poate fi niciodată autosuficient. Noi nu suntem Dumnezeu. Noi suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu. Iar ceea ce ne face să fim „ca” Dumnezeu nu este autosuficiența noastră. Noi suntem umbre și ecouri. De aceea, în suflet va exista întotdeauna o goliciune care se va lupta să fie satisfăcută prin resursele eului.

Această tânjire seacă după laudele altora este semnalul eșecului mândriei și al absenței credinței în harul continuu care vine de la Dumnezeu. Isus a văzut efectul groaznic al acestei mâncărimi după glorie omenească. El a vorbit astfel despre ea în Ioan 5:44: „Cum puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?” Răspunsul este că nu poți. Umblarea după slava de la alți oameni face credința imposibilă. De ce?

Pentru că, în esență, credința privește dincolo de eu, îndreptându-se către Dumnezeu. Credința este satisfăcută cu tot ceea ce Dumnezeu este pentru tine în Isus. Iar dacă ești înclinat să îți găsești împlinirea pentru această mâncărime din scărpinarea dată de laudele altora, te vei îndepărta de Isus. Nu așa este El. El trăiește pentru slava Tatălui Său. Și ne cheamă să facem același lucru.

​Dar dacă te întorci de la eu ca sursă de satisfacție (pocăința) și vii la Isus de unde să-ți iei bucuria pentru tot ceea ce Dumnezeu este pentru tine în El (credința), mâncărimea goliciunii va fi înlocuită de o plinătate – ceea ce Isus numește „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4:14).