1 August / Slăbiciunea noastră scoate la lumină vrednicia Lui

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Cor. 12:9).

Scopul pe care Dumnezeu îl are cu suferința este ca ea să preamărească vrednicia și puterea lui Hristos. Acesta este harul, fiindcă cea mai mare bucurie a creștinilor este să Îl vadă pe Hristos preamărit în viețile lor.

Când Domnul Isus i-a spus lui Pavel că „țepușul din trup” nu urma să îi fie îndepărtat, El a susținut credința lui Pavel explicându-i de ce nu avea să facă acest lucru. Domnul i-a spus: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Cor. 12:9). Dumnezeu rânduiește ca Pavel să fie slab pentru ca Hristos să fie văzut ca fiind puternic în locul lui Pavel.

Dacă ne simțim sau arătăm atotsuficienți, noi vom fi cei ce primesc slava, nu Hristos. De aceea, Hristos alege lucrurile slabe ale lumii „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:29). Și El face uneori ca oameni aparent puternici să fie mai slabi, pentru ca puterea divină să fie mai evidentă.

Noi știm că Pavel a experimentat aceste lucruri ca expresii ale harului, pentru că s-a bucurat de ele: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor. 12:9-10).

​Trăirea prin credința în harul lui Dumnezeu înseamnă să fim satisfăcuți cu tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în Isus. Prin urmare, credința nu va face pasul înapoi de la ceea ce descoperă și preamărește tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în Isus. Iată ce sunt menite să facă slăbiciunea și suferința noastră.