7 Ianuarie – Har refuzat și oferit

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
​© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (F.A. 14:22).

Nevoia puterii interioare reiese nu doar din stresul de zi cu zi care ne epuizează, ci și din suferințele și necazurile care vin asupra noastră din când în când. Și ele vin negreșit.

Suferința este adăugată inevitabil oboselii inimii pe calea către Cer. Când ea vine, inima se poate clătina, iar calea îngustă care duce la viață poate să ni se pară imposibil de grea. Este destul greu să fim nevoiți să mergem pe un drum gust și să urcăm culmi abrupte care testează la maxim puterile trupului nostru vechi. Dar ce să facem când mașina pare să se strice?

Pavel a strigat de trei ori folosind această întrebare, ca urmare a unor suferințe din viața lui. El a cerut eliberarea de acest țepuș din carne. Dar harul lui Dumnezeu n-a venit în forma pe care el a cerut-o. El a venit într-o altă formă. Hristos a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Cor. 12:9).

Aici vedem har dat sub forma puteri susținătoare a lui Hristos în suferință nediminuată – un har dat, am putea spune, în interiorul cercului unui alt har refuzat. Iar Pavel a răspuns prin credința în suficiența acestui har viitor: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine” (2 Cor. 12:9).

Dumnezeu ne binecuvântează adesea cu un “har dat” în cercul unui “har refuzat”.

De exemplu, într-o zi fierbinte de Iulie, pompa de apă de la mașina noastră a încetat să mai funcționeze, iar noi ne aflăm pe o autostradă din Tennessee, la o distanță de 35 de km de orice oraș.

Mă rugasem în acea dimineață ca mașina să meargă bine și să ajungem în siguranță la destinația noastră. Acum, mașina murise. Harul călătoriei fără probleme îmi fusese refuzat. Nimeni n-a oprit să ne ajute, pe când noi umblam de colo-colo în jurul mașinii. Apoi fiul meu, Abraham (pe vremea aceea în vârstă de 11 ani), a zis: „tati, ar trebui să ne rugăm”. Așa că n-am plecat în spatele mașinii și I-am cerut lui Dumnezeu un har viitor – un ajutor la vreme de nevoi. Când ne-am ridicat, o camionetă era deja gata să ne ajute.

Șoferul ei era un mecanic ce lucra la depărtare de aproape 35 de km. El mi-a spus că era gata să meargă și să aducă piesele care ne trebuiau, și să și repare mașina. Am mers împreună cu el în oraș și am putut să-i vestesc Evanghelia. Parcursesem deja cinci ore pe acel drum.

Lucrul remarcabil în legătură cu acel răspuns la rugăciunea noastră este că a venit în interiorul cercului unei rugăciuni refuzate. Noi cerusem o călătorie fără probleme. Dumnezeu ne-a dat probleme. Totuși, în mijlocul unui har refuzat, am primit un alt har. Și am învățat să am încredere în înțelepciunea lui Dumnezeu care dă harul cel mai bun pentru mine și pentru mecanici necredincioși, ca și să văd credința veghetoare a unui băiat de 11 ani.

N-ar trebui să fim surprinși că Dumnezeu ne dă harul minunat în mijlocul suferinței de care i-am cerut să ne ferească. El știe cel mai bine cum să porționeze harul Său spre binele nostru și spre gloria Lui.