12 Iulie / Credința alungă vinovăția, lăcomia și frica

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, și dintr-o credință neprefăcută (1 Tim. 1:5).

Pavel țintește dragostea. Și una dintre sursele esențiale ale acestui măreț efect este credința neprefăcută. Motivul pentru care credința este o sursă atât de sigură a dragostei este că ea, credința în harul lui Dumnezeu, alungă din inimă puterile păcătoase care împiedică dragostea.

Dacă ne simțim vinovați, noi avem tendința de a ne tăvăli în depresie centrată pe noi înșine și în autocompătimire, nefiind în stare să vedem, nici nu mai vorbesc de a îngriji de nevoia altuia. Sau jucăm rolul ipocritului, acoperindu-ne vinovăția și distrugând astfel toată sinceritatea în relațiile noastre cu ceilalți, iar asta face ca dragostea reală să fie imposibilă. Sau vorbim despre greșelile altora ca să minimizăm vinovăția asociată greșelilor noastre, lucru pe care dragostea nu îl face. De aceea, dacă vrem să iubim, va fi nevoie ca efectele distructive ale vinovăției să fie biruite.

Același lucru se aplică și în cazul fricii. Dacă ne este frică, avem tendința de a nu ne apropia la biserică de vreun necunoscut, care poate că are nevoie de un cuvânt de bun venit și de încurajare. Sau putem respinge slujirea în misiune ca vocație, pentru că ni se pare prea periculoasă. Sau ne putem risipi banii pe polițe de asigurare excesive, ori să ne înecăm în tot soiul de mici fobii care ne fac să fim preocupați de noi înșine și care ne orbesc ca să nu mai vedem nevoile altora. Toate acestea sunt opusul dragostei.

Același lucru se aplică lăcomiei. Dacă suntem lacomi, putem să ne cheltuim banii pe lucruri scumpe – bani care ar trebui să ajute la răspândirea Evangheliei. Nu ne asumăm nimic riscant, ca nu cumva averile noastre prețioase și viitorul nostru financiar să fie afectate. Ne focalizăm astfel pe lucruri în loc să ne focalizăm pe oameni, sau îi privim pe oameni ca pe niște resurse care există pentru avantajul nostru material. În felul acesta, dragostea este distrusă.

Dar credința în harul viitor produce dragoste împingând în afara inimii vinovăția, frica și lăcomia.

Ea alungă vinovăția noastră pentru că se alipește de nădejdea că moartea lui Hristos este suficientă pentru a ne garanta achitarea și neprihănirea acum și în veșnicie (Evrei 10:14).

Ea alungă frica pentru că se bazează pe făgăduința aceasta: „nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10).

Și ea alungă lăcomia pentru că este încrezătoare că Hristos este o avuție mult mai mare decât orice ne poate oferi lumea (Matei 13:44).

​Astfel, când Pavel spune că „ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o… credință neprefăcută”, el vorbește despre puterea imensă a credinței de a învinge toate obstacolele care se ridică în calea dragostei. Când noi ducem lupta credinței – lupta de a crede făgăduințele lui Dumnezeu care ucid vinovăția, frica și lăcomia – luptăm pentru dragoste.