11 iunie / Credință pentru viitor

​Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da” (2 Cor. 1:20).

Dacă „făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El [Isus] sunt ‚da’”, atunci a ne încrede în El în prezent înseamnă să credem că făgăduințele Lui se vor împlini.

Aici nu este vorba despre două credințe separate – credința în El și credința în făgăduințele Lui. Credința în Isus – credința în Isus spre mântuire – înseamnă a crede că El Își ține cuvântul. A fi satisfăcut în Isus Cel răstignit și înviat include credința că, în fiecare moment viitor, în toată veșnicia, nimic nu ne va despărți de dragostea Lui și nimic nu Îl va împiedica să facă așa încât toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Iar acel „bine” înseamnă, în ultimă instanță, să vedem și să ne desfătăm în frumusețea și vrednicia lui Dumnezeu în Hristos, Comoara noastră supremă.

Încrederea că acest bine atoateîmplinitor va fi acolo pe veci pentru noi se bazează pe tot harul glorios din trecut, în special pe harul pe care Dumnezeu l-a demonstrat prin faptul că nu L-a scutit pe propriul Său Fiu, ci L-a dat la moarte pentru noi (Rom. 8:32).

Trebuie să gustăm acum din frumusețea spirituală a lui Dumnezeu manifestată în toate acțiunile Lui din trecut – în special în moartea și învierea lui Hristos pentru păcatele noastre – și în toate făgăduințele Lui. Înrădăcinată în acest har din trecut, încrederea și credința noastră se alipește de tot ceea ce Dumnezeu însuși va fi pentru noi în următoarea clipă, în următoarea lună și în veacurile nesfârșite ale veșniciei.

El și doar El este Cel care va sătura sufletul. Iar noi trebuie să fim siguri de acest viitor, dacă vrem să trăim vieți creștine radical transformate, adică viețile la care Hristos ne cheamă aici și acum.

Dacă bucuria noastră prezentă în Hristos – credința noastră de acum – nu are în ea acest „da” al tuturor făgăduințelor lui Dumnezeu, ea nu va accepta puterea necesară pentru slujirea radicală în tăria pe care Dumnezeu este gata să ne-o dea (în fiecare moment viitor) (1 Petru 4:11).

​Eu mă rog ca, atunci când medităm în felul acesta la natura credinței în harul viitor, să fim ajutați să evităm afirmațiile superficiale și simpliste despre credința în făgăduințele lui Dumnezeu. Acesta este un lucru profund și minunat.