26 aprilie / Ai fost creat pentru Dumnezeu

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât… să facă din voi poporul Lui (1 Sam. 12:22).

Numele lui Dumnezeu se referă adesea la reputația, faima sau renumele Lui. Acesta este felul în care noi folosim termenul „nume” când spunem că cineva își face un nume. Sau spunem câteodată că aceea este o marcă „de renume”, cu sensul de marcă având o reputație deosebită. Eu cred că la acest lucru se referă Samuel în 1 Samuel 12:22, unde spune că Dumnezeu a făcut din Israel un popor „pentru Sine” și că nu avea să îl părăsească „din pricina Numelui Lui celui mare”.

Acest fel de a ne gândi la zelul lui Dumnezeu pentru Numele Său este confirmat în multe alte pasaje.

De exemplu, în Ieremia 13:11, Dumnezeu descrie Israelul ca un brâu prin care El a ales să Își ilustreze gloria, chiar dacă au existat vremuri când Israelul a fost nepotrivit pentru așa ceva. „Căci, cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și slava Mea; dar nu M-au ascultat”. De ce a fost ales Israelul și făcut ca un brâu al lui Dumnezeu? Pentru ca această alegere să fie un „nume, lauda și slava” Lui.

În acest context, cuvintele „laudă” și „slavă” ne spun că termenul „nume” se referă la „faimă”, „renume” sau „reputație”. Dumnezeu a ales Israelul astfel încât poporul să Îi ilustreze reputația. Dumnezeu spune în Isaia 43:21 că Israelul este „poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele”.

Iar când Biserica a ajuns să se vadă pe sine în Noul Testament ca adevăratul Israel, Petru a descris planul lui Dumnezeu în felul următor: „Voi sunteți o seminție aleasă… ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).

Cu alte cuvinte, Israel și Biserica sunt alese de Dumnezeu ca să-Și facă un nume în această lume. Iată de ce noi ne rugăm mai înainte de toate, „sfințească-se Numele Tău” (Matei 6:9). Iată de ce ne rugăm, „povățuiește-ne pe cărări drepte, din pricina Numelui Tău” (v. Ps. 23:3).

​Când spunem că suntem un popor centrat în Dumnezeu, să ne aducem aminte că spunem asta pentru că suntem uniți cu Dumnezeu în această centralitate a Lui în Sine. De această parte a Crucii, asta înseamnă a fi un popor dependent de Hristos, care Îl înalță pe Hristos. „Vă scriu, copilașilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui” (1 Ioan 2:12). „Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți-I, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Col. 3:17).