16 Septembrie / Ospățul final al sufletului

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui” (Ps. 27:4).

Dumnezeu nu este indiferent față de tânjirea sufletului zdrobit. El vine și ridică povara păcatului, umplând inimile noastre cu bucurie și recunoștință. „Mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ți cânte, și să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!” (Ps. 30:11-12).

Dar bucuria noastră nu doar se ridică din privirea îndreptată în trecut, cu recunoștință. Ea se ridică și dintr-o privire înainte, în nădejde: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu” (Ps. 42:5-6).

„Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește, și aștept făgăduința Lui” (Ps. 130:5).

În final, inima nu tânjește după vreunul dintre darurile bune ale lui Dumnezeu, ci după Dumnezeu însuși. A-L vedea și a-L cunoaște pe Dumnezeu, ca și a sta în prezența Lui este ospățul suprem al sufletului. Nu există nimic superior acestei experiențe. Cuvintele nu o pot descrie. Noi o numim plăcere, bucurie și desfătare, dar acestea sunt cuvinte slabe pentru a descrie experiența nespus de mare:

„Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului, și să mă minunez de Templul Lui” (Ps. 27:4).

„Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice în dreapta Ta” (Ps. 16:11).

„Domnul să-ți fie desfătarea” (Ps. 37:4).