29 Octombrie / Păcatul, Satana, boala sau trădarea

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: ‚Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită’. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine” (2 Cor. 12:8-9).

Este oare suferința care vine peste creștini ca urmare a persecuției aceeași ca suferința care vine de pe urma cancerului? Oare toate făgăduințele date unuia se aplică altuia? Răspunsul meu este Da. Dacă este trăită zelos prin credință, căutând gloria lui Dumnezeu și mântuirea altora, întreaga viață va avea parte de un fel de obstacol și suferință. Suferința care vine asupra creștinului ascultător este parte din prețul trăirii acolo unde el este, în ascultare de chemarea lui Dumnezeu.

Când alegem să Îl urmăm pe Hristos pe calea pe care El ne îndreaptă, noi alegem tot ceea ce include această cale sub providența Lui suverană. Astfel, toată suferința care vine pe calea ascultării este suferință împreună cu Hristos și pentru Hristos, fie că ea constă din cancer acasă sau din persecuție departe de casă.

Iar ea este „aleasă” – adică noi o luăm de bunăvoie pe calea ascultării, unde suferința cade asupra noastră, iar noi nu cârtim împotriva lui Dumnezeu. Noi ne putem ruga – ca și Pavel – ca suferința să ne fie luată (2 Cor. 12:8), dar dacă Dumnezeu voiește, noi o primim ca parte din costul uceniciei pe calea ascultării, pe calea către Cer.

Toate circumstanțele în care noi suferim pe calea ascultării creștine, fie că vin ca urmare a persecuției, a bolii sau a accidentelor, toate au în comun acest lucru: toate amenință credința noastră în bunătatea lui Dumnezeu și ne ispitesc să abandonăm calea ascultării.

De aceea, fiecare triumf al credinței și toată perseverența în ascultare sunt mărturii ale bunătății lui Dumnezeu și ale vredniciei prețioase a lui Hristos – indiferent dacă vrăjmașul este boala, Satana, păcatul sau trădarea. Astfel, toată suferința, de orice fel, pe care noi o îndurăm pe calea chemării noastre creștine, este o suferință „cu Hristos” și „pentru Hristos”.

Noi suferim cu El în sensul că suferința vine asupra noastră în timp ce umblăm cu El prin credință, și în sensul că ea este îndurată cu puterea pe care El ne-o dă, prin lucrarea Lui de Mare Preot milos față de noi (Evrei 4:15).

Și noi suferim pentru El în sensul că suferința testează și dovedește dedicarea noastră față de bunătatea și puterea Lui, și în sensul că ea scoate la lumină vrednicia Lui ca premiul și compensația atotsuficientă pentru toate aceste suferințe.