24 aprilie / Puterea eliberatoare a iertării

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Iertate îți sunt păcatele” (Luca 7:48).

O femeie a venit la Isus pe când El era în casa unui fariseu, a început să plângă și să-I spele picioarele. Nu încape îndoială că ea a fost rușinată când ochii lui Simon le-au transmit tuturor celor prezenți că acea femeie era o păcătoasă, și că Isus n-ar fi trebuit să o lase să Îl atingă.

Ea era, într-adevăr, o păcătoasă. Era normal să îi fie cu adevărat rușine. Dar nu pentru prea mult timp.

Isus a spus: „Iertate îți sunt păcatele” (Luca 7:48). Iar când oaspeții au cârtit la această afirmație, El i-a întărit credința femeii, spunându-i: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace” (Luca 7:50).

Cum a ajutat-o Isus în lupta ei cu efectele zdrobitoare ale rușinii? I-a dat o făgăduință: „Păcatele tale au fost iertate! Credința ta te-a mântuit. Viitorul tău va fi unul al păcii”. El a afirmat că iertarea trecută avea să producă o pace viitoare.

Astfel, ea era chemată la credința în harul viitor al lui Dumnezeu, înrădăcinată în autoritatea lucrării iertătoare a lui Isus și în cuvântul Lui eliberator. Așa trebuie să ne luptăm noi toți cu efectele rușinii legitime – nu falsa rușine, ci rușinea pe care ar trebui să o simțim cu adevărat, dar rușinea care amenință să stea prea mult asupra noastră și să ne zdrobească.

Trebuie să ne luptăm cu necredința din rușinea zdrobitoare, îmbrățișând strâns făgăduințele harului viitor și pacea care vine prin iertarea acțiunilor noastre rușinoase.

(-) „Dar la Tine este iertare, ca să fii temut” (Ps. 130:4).

(-) „Căutați-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55:6-7).

(-) „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

(-) „Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor” (F.A. 10:43).

Noi toți avem nevoie de iertare. Și toți avem nevoie de ea și mâine. Isus a murit ca să ne dea iertarea azi și mâine. Azi sau mâine, realitatea este aceasta: iertarea dată de Dumnezeu ne eliberează pentru a trăi în viitor. Ea ne eliberează de rușinea zdrobitoare. Iertarea este plină de har viitor.

​Când trăim prin credința în harul viitor, credință înrădăcinată în iertarea dată de Dumnezeu, suntem eliberați chiar de efectele remanente și paralizante ale rușinii pe care merităm să o simțim. Iată ce înseamnă iertarea.