9 martie / Dumnezeu îngrijește de tine

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi (1 Petru 5:6-7).

De ce este anxietatea legată de viitor o formă de mândrie?

Răspunsul lui Dumnezeu ar suna în felul următor (dacă ar fi să parafrazez Isaia 51:12):

Eu – Domnul, Făcătorul tău – Eu sunt Cel ce te mângâie, care promite să îngrijească de tine; iar cei care te amenință sunt doar oameni muritori. De aceea, frica ta trebuie să însemne că nu ai încredere în Mine – și chiar dacă nu ești sigur că resursele tale îți vor purta de grijă, totuși tu optezi pentru bizuirea fragilă pe tine însuți, în loc de credința în harul Meu viitor. Așadar, tot tremurul tău – slab, cum este – scoate la iveală mândria ta.

Care este remediul? Întoarce-te de la bizuirea pe eu la cea pe Dumnezeu și pune-ți credința în puterea atotsuficientă a făgăduinței harului Lui viitor.

În 1 Petru 5:6-7 poți vedea că anxietatea este o formă de mândrie. Observă legătura gramaticală dintre versete. „Smeriți-vă… sub mâna tare a lui Dumnezeu… [iar acum versetul 7] aruncați toate îngrijorările voastre asupra Lui”. Versetul 7 nu constituie o frază nouă. Este o clauză subordonată. Ea începe cu un gerunziu: „Smeriți-vă… aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre”.

Asta înseamnă că aruncarea anxietăților tale asupra lui Dumnezeu este o manieră de a te smeri sub mâna Lui tare. Este ca și cum ai spune: „Mănâncă civilizat… mestecând cu gura închisă”. Sau, „condu atent… menținându-ți ochii la șosea”. Sau, „fii generos… invitând pe cineva la masă de Ziua Recunoștinței”. Sau, „smerește-te… aruncând toate temerile tale asupra lui Dumnezeu”.

O modalitate de a ne smeri constă în a arunca asupra lui Dumnezeu toate anxietățile noastre. Ceea ce înseamnă că o piedică în calea aruncării anxietăților tale asupra lui Dumnezeu este mândria. Ceea ce înseamnă că îngrijorarea este o formă de mândrie. Indiferent cât de slabă pare sau se simte.

Dar de ce este aruncarea anxietăților noastre asupra Domnului opusul mândriei? Pentru că mândriei nu-i place să recunoască faptul că are vreo anxietate. Sau că nu ne putem îngriji noi înșine de ele. Iar dacă mândria trebuie să admită că fricile ei sunt imposibil de gestionat, totuși nu-i place să recunoască că remediul ar putea fi încrederea în altcineva care este mai înțelept și mai puternic.

Cu alte cuvinte, mândria este o formă de necredință și nu-i place să se încreadă în Dumnezeu în ce privește harul Lui viitor. Pe de altă parte, credința își recunoaște nevoia de a fi ajutată. Mândria nu ar face asta. Credința se bazează pe Dumnezeu, care îi dă ajutor. Mândria nu ar face asta. Credința aruncă anxietățile asupra lui Dumnezeu. Mândria nu ar face asta.

​De aceea, modalitatea de a lupta cu necredința mândriei constă din a recunoaște liber că ai anxietăți, și din a te bucura de făgăduința harului viitor din cuvintele: „El îngrijește de voi”. Apoi să arunci toate fricile tale pe umerii Lui puternici.