20 aprilie / Teama de rătăcire

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care le-o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! (Ps. 31:19).

Gândește-te la două adevăruri importante din Psalmul 31:19.

1. Bunătatea Domnului

Există o bunătate pe care numai Dumnezeu o are. Altfel spus, Dumnezeu nu are doar o bunătate generală pe care o manifestă față de toți oamenii, făcând ca soarele Lui să răsară și peste cei răi, și peste cei buni (Matei 5:45), ci și o bunătate specială, așa cum spune acest psalm, rezervată „celor ce se tem” de El.

Această bunătate este atât de bogată, încât nu poate fi măsurată. Ea nu are limite. Este veșnică. Este atotcuprinzătoare. Ea este doar pentru cei ce se tem de El. Totul lucrează împreună spre binele lor (Rom. 8:28). Chiar și durerile lor sunt pline de foloase pentru ei, așa cum învățăm din Romani 5:3-5.

Dar cei care nu se tem de El primesc doar o bunătate temporară. Romani 2:4-5 o descrie astfel: „Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu”. Blândețe. Îndelungă răbdare. Răbdare. Bunătate. Dar față de toate acestea, oamenii nu răspund cu frica de Domnul, ci cu împietrirea inimii.

Acesta este primul adevăr: bunătatea Domnului.

2. Frica de Domnul

Frica de Domnul ține de frica de a ne îndepărta de El. De aceea, ea se exprimă găsindu-și refugiul în Dumnezeu. Iată de ce în Psalmul 31:19 sunt menționate două condiții – frica de Domnul și refugiul în El. „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care (1) o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care (2) le-o arăți celor ce se încred în Tine!”

Ele par contradictorii. Frica pare să ne îndepărteze, iar încrederea pare să ne atragă. Dar când vedem că această frică este o frică de a alerga departe de El – o teamă de rătăcire departe de El – atunci ele lucrează împreună.

Există o cutremurare reală în inimile sfinților. „Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur” (Fil. 2:12). Dar este cutremurarea pe care omul o simte în brațele unui Tată care tocmai Și-a smuls copilul de pe fundul oceanului. Este cutremurarea la gândul înspăimântător că n-am avea nevoie de un Tată.

​De aceea, îndrăgește bunătatea Domnului. Teme-te să rătăcești departe de El. Fugi de orice păcat și adăpostește-te în El. „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care le-o arăți celor ce se încred în Tine!”