3 Iulie / O veste bună: Dumnezeu este fericit

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

…Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu… (1 Tim. 1:11).

Aceasta este o frază frumoasă din 1 Timotei, fiind o expresie îngropată dincolo de cuvintele Bibliei cu care suntem familiarizați și pe care le tratăm superficial. Dar după ce sapi un pic, îți dai seama că ele sună astfel: „Vestea Bună a slavei fericitului Dumnezeu”. Cuvântul „fericit” nu are sensul de „lăudat”, ci de „fericit”.

O mare parte a slavei lui Dumnezeu ține de fericirea Lui.

Pentru apostolul Pavel, era de neconceput ca lui Dumnezeu să I se refuze bucuria infinită, și totuși El să fie atoate-glorios. A fi infinit de glorios înseamnă să fie infinit de fericit. El a folosit expresia „slava fericitului Dumnezeu”, pentru că este un lucru glorios ca Dumnezeu să fie fericit în felul în care El este fericit.

Slava lui Dumnezeu constă mult în faptul că El este fericit într-o măsură care întrece până și cea mai extravagantă imaginație a noastră. Jonathan Edwards, marele predicator din secolul al XVIII-lea, spunea: „Parte din plinătatea lui Dumnezeu pe care El o comunică este fericirea Lui. Această fericire constă din bucuria și desfătarea în Sine; și așa este și fericirea ființelor create”.

Iar Pavel spune că aceasta este o parte-cheie din Evanghelie: „Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu”. Ea este vestea bună că Dumnezeu este glorios de fericit. Nimeni nu și-ar dori să își petreacă veșnicia alături de un Dumnezeu trist și nefericit.

Dacă Dumnezeu este nefericit, atunci țelul Evangheliei – ca noi să fim pe veci cu Dumnezeu – nu ar fi un țel fericit, iar asta ar însemna că ea n-ar mai fi deloc Evanghelia. Dar, în fapt, Isus ne invită să ne petrecem veșnicia cu un Dumnezeu fericit când El spune: „intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23).

​Isus a spus în Ioan 15:11: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină”. Isus a vorbit, a trăit și a murit pentru ca bucuria Lui – bucuria lui Dumnezeu -să fie în noi, și ca bucuria noastră să fie deplină. De aceea, Evanghelia este „Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu”.