31 martie / Ce leagă mâinile dragostei?

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

​Îi mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, și am auzit despre credința voastră în Hristos Isus, și despre dragostea, pe care o aveți față de toți sfinții, din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri și despre care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei (Col. 1:3-5).

Problema bisericii de azi nu este că am avea prea mulți oameni îndrăgostiți de Cer. Problema nu este că cei ce se consideră creștini se izolează de lume, petrecându-și jumătate din zilele lor citind Scriptura și cealaltă jumătate cântând despre bucuria lor în Dumnezeu, fiind în același timp indiferenți față de nevoile acestei lumi. Nu asta se petrece! Poporul lui Dumnezeu nu este atât de plin de dragoste pentru Dumnezeu încât să își petreacă jumătate din zilele lor în Cuvântul Lui.

Problema este că ei petrec zece minute citind Scriptura, apoi jumătate de zi făcând bani, și cealaltă jumătate iubind și reparând lucrurile pe care își cheltuie banii.

Nu gândirea cerească este ce împiedică dragostea pentru cei pierduți și răniți din această lume. Gândirea lumească este ceea ce împiedică dragostea, chiar și atunci când este deghizată într-o rutină religioasă la sfârșit de săptămână.

Unde sunt cei ale căror inimi sunt atât de îndrăgostite de gloria făgăduită a Cerului încât să se simtă ca niște străini și călători pe pământ? Unde sunt cei care au gustat din frumusețea veacului viitor, ajungând la convingerea că diamantele lumii arată ca marmura într-un magazin de chilipiruri, și că distracția lumii este seacă, iar cauzele morale ale lumii sunt prea mici pentru că nu se uită suficient de bine la eternitate? Unde sunt astfel de persoane?

Evident, ele nu sunt în robie față de internet, față de mâncare, băutură, somn, petreceri, ieșiri la pescuit, navigație sau umblare de colo-colo. Un astfel de om este un om liber într-o țară străină. Iar singura lui întrebare este aceasta: Cum pot să îmi maximizez bucuria în Dumnezeu pentru toată veșnicia, în timp ce sunt un străin pe acest pământ? Iar răspunsul lui este întotdeauna același: prin truda dragostei. Crescându-și bucuria în Dumnezeu cu orice preț, dacă este posibil ca, astfel, și alții să fie părtași ei.

Un singur lucru satisface inima celor a căror comoară este în Cer: lucrarea Cerului. Iar Cerul este o lume a iubirii!

Ceea ce leagă mâinile dragostei și le face ineficace nu sunt funiile Cerului, ci iubirea de bani, de plăceri, confort și aplauzele altora – acestea sunt funiile egoismului care leagă mâinile dragostei. Iar puterea de a rupe aceste funii este nădejdea creștină. „Am auzit despre credința voastră în Hristos Isus, și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții, din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri” (Col. 1:4-5).

​O spun iar cu toată convingerea din mine: nu gândirea cerească este ceea ce împiedică manifestarea dragostei pe acest pământ, ci gândirea lumească. De aceea, marele izvor al dragostei este încrederea puternică și eliberatoare dată de nădejdea creștină.