29 Decembrie / Un destin îngrozitor

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„… Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tes. 1:10).

Îți aduci aminte de vremea când te-ai rătăcit în copilărie, când ai alunecat deasupra unei gropi sau erai cât pe-aci să te îneci? Apoi, dintr-o dată, ai fost salvat. Te-ai alipit de viața care ți-a fost scumpă. Ai tremurat pentru ceea ce aproape ai pierdut. Erai fericit. O, erai atât de fericit și mulțumitor. Și ai tremurat de bucurie.

Așa mă simt eu la finalul anului, când mă gândesc la salvarea mea de la mânia lui Dumnezeu. În ziua de Crăciun, am ținut toată ziua focul aprins în șemineu. Jarul a fost atât de încins, încât când am pus alte lemne pe foc, m-a ars la mână. Mi-am tras mâna înapoi și m-am cutremurat la gândul groaznic al mâniei lui Dumnezeu manifestată în Iad împotriva păcatului. O, ea va fi indescriptibil de îngrozitoare!

În după-amiaza de Crăciun am fost în vizită la o femeie care suferise de arsuri peste 87% din suprafața corpului. Ea fusese internată în spital din luna august. Inima mi s-a frânt pentru ea. Cât de minunat a fost să îi vorbesc despre nădejdea pe care o avea din Cuvântul lui Dumnezeu că, în veacul viitor, ea avea să primească un trup nou! Dar am plecat de acolo gândindu-mă nu doar la durerea ei în această viață, ci și la durerea veșnică de care eu am fost salvat prin Isus.

Hai să analizăm puțin experiența mea. Este oare această bucurie tremurândă o modalitate potrivită de a încheia anul? Pavel era bucuros că „Isus… ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tes. 1:10). El a avertizat că le „va da mânie și urgie celor ce… se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire” (Rom. 2:8). Și „din pricina acestor lucruri [imoralitatea sexuală, necurăția și lăcomia] vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători” (Efes. 5:6).

Aici, la final de an, îmi închei parcursul prin Biblie și citesc ultima ei carte, Apocalipsa. Ea este o profeție glorioasă a triumfului lui Dumnezeu, a bucuriei veșnice a tuturor celor care „iau apa vieții fără plată” (Apoc. 22:17). Nu mai sunt lacrimi, nici durere, nici depresie, nici întristare, nici moarte și nici păcat (Apoc. 21:4).

Dar, o, ce grozav lucru este să nu te pocăiești și să nu te alipești de mărturia lui Isus! Descrierea mâniei lui Dumnezeu de către „apostolul iubirii” (Ioan) este înfricoșătoare. Cel care respinge dragostea lui Dumnezeu „va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă” (Apoc. 14:10-11).

„Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc” (Apoc. 20:15). Isus va „călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu” (Apoc. 19:15). Iar sângele va curge „până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii” (Apoc. 14:20). Orice sens ar avea această vedenie, ea este lăsată să ne transmită ceva nespus de groaznic.

Eu tremur de bucurie când mă gândesc că sunt mântuit! Dar, o, mânia sfântă a lui Dumnezeu este un destin groaznic. Fugiți de ea, frați și surori! Fugiți cu toată puterea! Și să salvăm cât de mulți putem! Nu este de mirare că în Cer este mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru 99 de oameni neprihăniți (Luca 15:7)!