20 martie / Isus a murit pentru acest moment

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine (Gal. 2:20).

Când s-a declanșat alarma la ora 4:59 în această dimineață, într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin minte gândul realității morții și al șederii înaintea unui Dumnezeu complet sfânt, neavând nimic altceva cu care să vin înaintea Lui decât propria-mi viață.

Groaza acestui lucru a fost depășită doar de licărul realității: Isus Hristos a murit chiar și pentru acest moment.

Sentimentul imediat a fost următorul: aceasta este esența a ceea ce se petrece ori de câte ori cineva este convertit. Iată felul cum Isus Hristos este descoperit ca real. Acesta este felul cum o persoană ajunge să nutrească dragostea lui Hristos. Dintr-o dată, ei văd și simt pentru prima dată cu ochii inimilor lor realitatea incontestabilă de a se fi întâlnit cu Dumnezeu având o conștiință vinovată.

Impactul acelei viziuni este devastator. El ne face să știm că singura noastră nădejde este un Mijlocitor. Stând acolo singuri, lipsiți de vreun alt lucru care să ne susțină decât propria viață păcătoasă, noi suntem pierduți total. Dacă vrem să avem vreo nădejde a veșniciei în prezența acestui Dumnezeu, vom avea nevoie de un Răscumpărător, un Substitut, un Mântuitor.

În acest punct de criză înspăimântătoare, nimic nu strălucește ca Evanghelia lui Isus Hristos: „care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Gal. 2:20). În acea fracțiune de secundă înainte de a mă trezi bine, mi s-a dat favoarea de a vedea întunericul atotcuprinzător și oroarea judecății – nu o idee teologică, nu o simplă concluzie rațională, nu un gând banal, ci un crâmpei al ochiului interior plin de cunoaștere, simțire și certitudine.

Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. El nu va tolera răul. Noi suntem pierduți total. În acea fracțiune de secundă, vinovăția mea era atât de uriașă, atât de reală, atât de incontestabilă, încât nu a existat nici cea mai neînsemnată posibilitate de a mă scuza cu ceva. A fost o deznădejde surprinzătoare, atotcuprinzătoare și infinită.

​În această clipă, Isus este tot ce contează. O, Hristoase! O, Hristoase! Poate încăpea în inima mea valul de recunoștință?! O, Dar al lui Dumnezeu, Nevoia mea disperată, singura mea Nevoie!