31 mai / Ce câștigi slujindu-L pe Dumnezeu

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

…îi vor fi supuși, și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări (2 Cron. 12:8).

Slujirea lui Dumnezeu este total diferită de slujirea oricui altcuiva.

Dumnezeu este foarte dornic ca noi să înțelegem acest lucru – și să ne bucurăm de el. De exemplu, El ne poruncește: „Slujiți Domnului cu bucurie!” (Ps. 100:2). Există un motiv al acestei bucurii, și el ne este dat în Faptele Apostolilor 17:25: Dumnezeu „nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care le dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile”.

Noi Îl slujim cu bucurie pentru că nu purtăm povara împlinirii nevoilor Lui. El nu are nevoi. De aceea, slujirea Lui nu poate avea sensul împlinirii nevoilor Sale. În schimb, noi ne bucurăm de o slujire în care El împlinește nevoile noastre. Slujirea lui Dumnezeu înseamnă întotdeauna să primim har de la El ca să facem ce avem de făcut.

Există o întâmplare din 2 Cronici 12 care ne arată cât de mult dorește Dumnezeu ca noi să înțelegem acest adevăr și să ne lăudăm în el. Roboam, fiul lui Solomon, care domnea în regatul sudic după revolta celor zece seminții, a ales să nu Îl slujească pe Dumnezeu, ci să le slujească altor zei și altor împărății.

Ca judecată, Dumnezeu l-a trimis pe Șișac, regele Egiptului, care a venit împotriva lui Roboam cu 1200 de care și 60000 de călăreți (2 Cron. 12:2-3).

În îndurarea Lui, Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Șemaia la Roboam, dându-i mesajul următor: „Așa vorbește Domnul: ‚Voi M-ați părăsit; vă părăsesc și Eu, și vă dau în mâinile lui Șișac’” (2 Cron. 12:5). Rezultatul fericit al acelui mesaj a fost că Roboam și căpitanii lui s-au smerit, pocăindu-se și spunând: „Domnul este drept” (2 Cron. 12:6).

Când Domnul a văzut că ei s-au smerit, El a spus: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, și mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac” (2 Cron. 12:7). Dar, ca un act de disciplinare, El a spus: „îi vor fi supuși, și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări” (2 Cron. 12:8).

Ideea este clară: slujirea vrăjmașului și slujirea lui Dumnezeu sunt lucruri foarte diferite. Cum anume? Slujirea lui Dumnezeu înseamnă să primim de la El, fiind o binecuvântare, o bucurie și un beneficiu. Slujirea lui Șișac este un lucru epuizant, obositor și trist. Dumnezeu este darnic. Șișac doar primește.

​Iată de ce sunt atât de dornic să spun că închinarea noastră de duminică dimineața și închinarea ascultării zilnice nu sunt, în esența lor, acțiuni împovărătoare prin care Îi dăm ceva lui Dumnezeu, ci acțiuni prin care primim cu bucurie binecuvântări de la El. Aceasta este slujirea autentică pe care Dumnezeu o cere. El spune: în tot ce faci, ai încredere în Mine, Cel care dăruiește.