5 Noiembrie / Stai nepăsător față de mântuirea ta?
Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.
„Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?” (Evrei 2:3).
Există un sens al măreției în mintea ta în legătură cu mântuirea ta? Sau stai nepăsător față de ea?
Ai vreo atitudine față de măreția mântuirii tale? Sau o tratezi la fel cum îți tratezi testamentul, talonul mașinii sau actul de proprietate al casei? L-ai semnat odată și l-ai pus într-un sertar, dar nu te mai preocupă deloc în mintea ta. Te gândești doar rareori la el. Nu are niciun efect zilnic asupra ta. În esență, îl neglijezi.
Dar când îți neglijezi mântuirea, față de ce anume stai nepăsător în realitate? Iată ce spune autorul epistolei: „Nu sta nepăsător față de o mântuire atât de mare!”
(1) Nu sta nepăsător față de faptul că ești iubit de Dumnezeu.
(2) Nu sta nepăsător față de faptul că ai fost iertat, acceptat, protejat, întărit și călăuzit de Dumnezeul atotputernic.
(3) Nu neglija jertfa vieții lui Hristos pe cruce.
(4) Nu ignora darul fără plată al neprihănirii, care ți-a fost dat prin credință.
(5) Nu sta nepăsător față de îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu și față de zâmbetul împăcat pe care îl primești de la El.
(6) Nu neglija locuirea Duhului Sfânt, și părtășia și prietenia cu Hristosul cel viu.
(7) Nu ignora strălucirea gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus.
(8) Nu neglija accesul liber la tronul de har.
(9) Nu sta nepăsător față de comoara inepuizabilă a făgăduințelor lui Dumnezeu.
Aceasta este cu adevărat o mântuire mare. Neglijarea ei este un lucru foarte rău. Nu sta nepăsător față de o mântuire atât de mare, pentru că, dacă o tratezi astfel, cum vei scăpa de judecată? Asta este ceea ce autorul epistolei întreabă: „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?”
Așadar, a fi creștin este o chestiune foarte serioasă – nu ceva acru, ci serios. Noi ar trebui să fim serioși până la sânge că suntem fericiți cu marea noastră mântuire.
Nu ne vom lăsa abătuți de această lume, ca să ne dedicăm plăcerilor de o clipă și sinucigașe ale păcatului. Nu vom ignora bucuria noastră veșnică în Dumnezeu – care este țelul acestei mântuiri. Mai degrabă ne vom lipsi de ochii noștri decât să ne lăsăm momiți ca să ne abatem de la o mântuire atât de mare.