5 August / Zece înțelesuri ale cuvântului „Iehova”

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: ‚Așa să le vorbești copiilor lui Israel: ,Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam’” (Exod 3:15).

Numele lui Dumnezeu este tradus aproape întotdeauna prin termenul DOMNUL. Dar în limba ebraică, termenul este pronunțat ca „Yahweh” [sau Iehova] și este construit pe cuvântul tradus prin „Eu sunt”.

Așadar, de fiecare dată când auzi cuvântul Iehova, sau de fiecare dată când vezi cuvântul DOMNUL în Biblie, trebuie să gândești astfel: acesta este un nume propriu (ca Petru sau Ioan) construit pe baza cuvântului tradus ca „Eu sunt” și ne reamintește de fiecare dată că Dumnezeu este, într-un sens absolut.

Există cel puțin zece lucruri pe care Numele Iehova, „EU SUNT”, ni le indică despre Dumnezeu:

1. El nu a avut niciodată un început. Orice copil pune întrebarea aceasta: „Cine L-a creat pe Dumnezeu?” Și orice părinte înțelept va răspunde: „Nimeni nu L-a creat pe Dumnezeu. El pur și simplu este. Și întotdeauna a fost. El nu are început”.

2. Dumnezeu nu va avea niciodată un sfârșit. Dacă El nu a venit în ființă, El nici nu o poate abandona, pentru că El este ființa.

3. Dumnezeu este realitatea absolută. Nu există nicio realitate înainte de El. Nu există nicio realitate dincolo de El, decât dacă El vrea ca ea să existe și dacă o face să existe. El este veșnic tot ceea ce a fost. Fără spațiu, fără Univers, fără goliciune. Doar Dumnezeu.

4. Dumnezeu este complet independent. El nu depinde de nimic care să Îl aducă în ființă, care să Îl susțină sau să Îl facă ceea ce este.

5. Orice nu este Dumnezeu depinde totalmente de Dumnezeu. Întregul Univers ocupă o poziție cu totul secundară. El a venit în ființă prin Dumnezeu și continuă să existe clipă de clipă pe baza deciziei lui Dumnezeu de a-l păstra în existență.

6. Comparat cu Dumnezeu, întreg Universul nu este nimic. Realitatea derivată și dependentă este față de realitatea absolută și independentă la fel cum este o umbră față de substanță. Este ca un ecou al unui tunet. Toate lucrurile de care noi suntem uimiți din această lume și din galaxiile ei sunt nimic prin comparație cu Dumnezeu.

7. Dumnezeu este constant. El este același ieri, azi și în veci. El nu poate fi îmbunătățit. El nu devine nimic. El este cine este.

8. Dumnezeu este standardul absolut al adevărului, bunătății și frumuseții. Nu există nicio carte a legii în care El să se uite pentru a ști ce este drept. Nu există niciun almanah prin care El să cunoască realitatea. Nu există niciun reper prin care El să stabilească ce este curat sau frumos. El însuși este standardul a ceea ce este drept, adevărat și frumos.

9. Dumnezeu face orice vrea, iar ceea ce El face este întotdeauna drept, întotdeauna frumos și întotdeauna în acord cu adevărul. Toată realitatea de dincolo de El a fost creată, concepută și stăpânită de El la fel ca realitatea absolută. El este totalmente liber de orice constrângeri care nu își au originea în sfatul voii Sale.

10. Dumnezeu este cea mai importantă și mai valoroasă realitate și Persoană din Univers. El este mai vrednic de interes, atenție, admirație și desfătare decât toate celelalte realități, inclusiv mai vrednic decât întreg Universul.